Prolog

63 7 2
                                    

Sa ajungi sa iti fie frica de ziua de maine, sa nu stii daca ea va mai veni si daca va veni, tu nu vei mai avea ochii deschisi pentru a vedea-o.

"Stau in coltul celulei asteia blestemate si as plange, as tipa, as urla...dar nu mai am voce si nici lacrimi. Gandirea rationala s-a dus si ea de mult si in momentul asta nu stiu cat mai am de trait...Sau daca inca o mai fac. As vrea sa deschid ochii sa ma conving ca traiesc si ca sunt bine, ca sunt vie...dar imi e frica. Imi e frica sa nu ma trezesc iar in cosmarul care era prezent cand am adormit"

"Trupul ei mic si firav abia se mai tinea pe picioare, culoarea pielii ei odata colorata era acum palida si plina de vanatai, lovituri si zgarieturi. Statea pe banca si plangea. Isi plangea viata de rahat cel mai probabil...Dar de ce? Cum sa ajunga o faptura asa ca ea intr-un asemenea hal? Cum e posibil asa ceva? "

Ok, poate ca sunteti putini confuzi pe moment si asa va fi si urmatoarele cateva capitole, cam 5-6...Nu prea vor avea logica unul cu altul, pentru ca lucrurile vor fi vazute din perspective diferite. Perspectivele personajelor acestei carti, o mini prezentare a vietii lor si apoi intalnirea celor doi

Let's go!

Un colt de Rai in IadUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum