Capitolul 5

40 6 7
                                    

  Razele soarelui îmi bat uşor în geam, anunţându-mă că cea mai aşteptată zi a sosit. Mă ridic uşor din pat adormită şi mă îndrept către dulap să-mi iau un prosop, apoi merg afară să mă spăl pe faţă ca să-mi mai alung din somnul ce mai mai mă atrăgea iar în pat.
  Îmi rog părinţii să mă ia cu ei la piaţă, că doar aşa puteam ajunge în Frumoasa, satul unde locuia iubitul meu.

Frumoasa e satul unde mi-am dorit dintotdeauna să locuiesc. M-a atras deoarece e un loc liniştit, cu oameni cumsecade, un loc unde te simţi bine, ca acasă. In fiecare an il vizitez cu diferite ocazii.
Frumuseţea lui îşi spune cuvântul.
Frumoasa-nume care dupa traditie, ar insemna calificarea unei femei intrata in gratiile lui Stefan cel Mare.

Am doi părinţi de milioane. În ciuda faptului că de multe ori nu mă lăsau unde îmi doream, eu nu i-am judecat niciodată. I-am înţeles. Ştiu că îmi vor doar binele. E aşa putin ciudat că mă duc părinţi mei, dar e o chestiune ce nu necesită amanare. Tocmai venit din Italia, dupa un drum aşa lung parcurs cu maşina, am îndrăznit să-l "deranjez" pentru cateva ore.

  Accepând să mă ia cu ei, apuc repede nişte haine, ca să mă îmbrac. Îmi trag pe mine un tricou negru, blugii mei preferaţi iar  în picioare o pereche de adidasii negrii ca să mă asortez. Let's go.

Cu paşi rapizi, puţin pe gânduri mă îndrept spre parc. Nici nu ajung bine că-l şi zăresc. Emotiile mă fac să uit detaliile legate de îmbrăcăminte, fixându-mi privirea către chipul lui. Apropiindu-se de mine, îmi retrag privirea şi dau să-l sărut pe obraji. Ce-o fi zis el in gândul lui: "asta-i nebună de mă sărută pe obraji". Intr-adevăr sunt puţin nebună dar motivul pentru care nu l-am sărutat pe buze a fost pentru că nu ştiam. Mă simţeam puţin stânjenită dar urma să-i zic.

Iubeam faptul că era genul de băiat atent şi  îndrăzneţ.    
  Parfumul lui... Dumnezeule era atât de puternic, chipu-i angelic, păru-i negru puţin ridicat în sus ...cât despre frumuseţe...  adevărata frumuseţe e cea interioară, cea care se reflecta în ochi, în ochii lui căprui.     
Sufletul întotdeauna m-a atras mai  mult într-o relaţie. Pe el mă pot baza. El nu mă poate înşela.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Feb 17, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

》Poveste fără sfârşit《Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum