Şi simt şi nu,
şi ştiu şi nu,
e acolo, dar nu mai e.
Nu e o tragedie,
E atâta simplitate
Şi totuşi atât de
complicat.
Şi scriu, şi nu,
simt dar nu,
e ceva şi e totul dar nimic.
Şi eu scriu, şi mâna
alunecă,
şi stiloul oboseşte,
şi foaia scârțâie,
dar ele sunt mute,
tac, nu se plâng.
Dar eu ştiu, eu le cunosc,
şi ele suferă odată cu
mine, dar le place.
Suntem mute, dar vorbim,
tăcem dar simțim.
Tăcerea într-o cameră
zgomotoasă, e tare importantă.
Şi eu nu ştiu, dar o fac.
Scriu, dar nu ştiu cum.
e ceva bun, dar tot
nimic pare.
Pare puțin şi prea greu,
dar apoi e mult şi
mult şi eu nu mai
ştiu ce e, dar continuă
să fie.
Şi pe ele le doare,
dar tac, suferă
dar în tăcere.
Eu scriu şi ele asistă.
Nici ele nu ştiu,
nu,nu,nu...
Ele tac şi eu o fac
într-o tăcere zgomotoasă,
eu scriu şi nu ştiu
şi e tăcere şi nu e.
CITEȘTI
Zidul De Poezie
PoetryUneori găndurile vin prea repede şi nu stau mult.Uneori sentimentele sunt prea puternice şi prea zgomotoase, încât abia se fac auzite în eterna linişte sinistră a minții.Ei bine,de aceea a luat naştere poezia:pentru prea mult şi prea adânc, şi de ac...
