Jurnalul Andreei . ^^

Antrenată Sa Fiu De Gheață

Era o zi obișnuită, plictisitoare in care singurul lucru pe care vroiam sa il fac era sa stau cu telefonul in mana si sa ascult muzica. Deodată primesc un mesaj.
E***: vii afara?
Eu:... De ce?
Ea : Vreau sa vorbim..
Eu: ne vedem in 30 de ora.
Ea: unde?
Eu: Acolo unde ne am văzut prima oara.
Ea: ok.
In gandurile mele << Știu ca nu mai știe exact locul, eu il mai stiu datorita subconștientului meu care inca tinea minte totul >>
Era parcul nostru special, de multe ori mergeam acolo, pe un bloc era scris numele nostru, l am scrijelit cu o piatra speram sa fie șters de ploi sau măcar de lacrimile ce au curs după ce a plecat.. Dar spre surprinderea mea numele înca era acolo, arata la fel ca in ziua aceea doar noi eram altfel. Eram reci si distante sau cel puțin eu eram de gheață. Mai rece decat credeam ca voi fi vreodata, am privit o in ochi si am văzut ca i am lipsit.. Mi a si spus o.. Ceea ce nu credeam ca voi auzi din gura ei : Mi ai lipsit! Le am așteptat acele cuvinte un an de zile iar acum când le am auzit am spus doar un vag : Bine, fara sa urlu la ea, fara sa ii reprosez ca pana acum ce a făcut? Unde a fost? ... M a luat de mana ( pt ca eu am provocat o) dar nu am simțit nimic, imi era indiferent desi am simțit ca ea m a strans mai tare eu nu i am răspuns, am privit o in ochi si am lasat o de mana.
"Toate vin si toate trec tu sa ramai la toate rece "
Asa am rams și eu rece. Tu mai obligat sa devin, mai fortat sa nu mai simt si acum te doare? Si pe mine m a durut asa ca taci! Astea au fost ultimele cuvinte si am plecat, nu mi am intors privirea si am mers mai departe. Asa cum ea m a invatat sa o fac.