In ultimele zile imi aduc amimte de ea, de noi, imi e frica sa mai ies din casa caci oriunde as privi o vad doar pe ea, zâmbetul ei, vocea ei de copil mic cand o supăram.. Sau cand ma lua de mana si fugeam, eram noi.. In lumea noastră in iubirea noastră. Eram fericite, desi o mai sufocam eu din camd in cand.. Facea multe pt mine.. Dar nu a fost destul de puternica, nu m a iubit atât de mult încât sa lupte, a ales sa plece.. E mai usor sa pleci decat sa stai.. Asa imi spunea mereu. Si da avea parti bune, o iubeam, ma topeam cu fiecare atingere, imi era ca un drog.. Si a trebuit sa ma dau cu capul de pereți la propriu. M am apucat de fumat din cauza ei.. Intr un final a aflat si mi a spus ca nu are rost sa imi fac rau. Greșit! Eu vroiam doar sa uit tot.. Au trecut doi ani de atunci, nu mai am decat amintiri.. S a schimbat atat de mult incat acum cand o vad pe strada o privesc si ma gandesc ca nimic nu mai cum a fost si nici nu va mai fi.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
