Wolves × h.s.

Prolog

14 august 2004

Ce poate fi mai frumos decat sa iti petreci timpul liber afara, in natura, cu prietena ta cea mai buna? Sa pierdeti notiunea timpului jucandu-va, iar pe ultimul loc sa se afle grijile cu privire la motivarea aparentei tarzii acasa pentru parinti.

Allison Amelia Clark si Lydia Roberts au fost cele mai bune prietene de cand se stiu. Nici nu isi pot imagina lumea una fara cealalta. Sunt ca doua boabe intr-o pastaie. Fie le abordezi impreuna, fie o lasi balta si iti vezi de viata ta.

- Tu te duci! striga Lydia catre Allison si ii facuse semn cu degetul catre padurea in care cazuse mingea.

- De ce eu? se vaita Allison.

- Pentru ca eu am fost data trecuta, reprosa prietena ei dandu-si ochii peste cap. Chiar daca are doar 7 ani, se comporta ca o adolescenta rasfatata de 17.

Allison renunta la gandul sau de a se infrunta cu prietena ei pe motivul "care sa recupereze mingea?" si se intoarse pe calcaie ca mai apoi sa vada padurea de la marginea orasului. Aceasta padure se afla langa un camp foarte mare care era un loc numai bun unde sa iti petreci ziua si care, totodata era locul lor de joaca preferat. Desigur, chiar daca sunt obisnuite cu privelistea sumbra a padurii, niciodata nu au avut curajul de a pasi in ea. Nu de alta, dar oamenii sunt foarte... creativi, iar ei au inventat multe povesti legate de chestii stranii petrecute in padurea de la marginea orasului Beacon-Hills.

Chiar daca lui Allison nu ii suradea ideea de a intra in acea padure ca sa recupereze o amarata de minge, trebuia sa o faca. Mingea aceea i-a fost daruita de bunica ei cu o zi inainte de a muri, iar jucaria aceea este, dupa cum crede ea, singurul lucru care o mai leaga pe Allison de bunica ei acum. Vedeti voi, ele au avut o relatie mai speciala, Allison era mult mai apropiata de bunica ei decat de propria mama. Ea si cu Lydia erau singurele persoane in care simtea ca poate avea incredere.

- Allison! Du-te! striga Lydia.

- Ma duc, ma duc.

Cu pasi inceti a intrat in padure si a tresarit brusc. Totul era atat de intunecat si straniu. Fiecare zgomot facut de o pasare sau de proprii ei pasi o facea sa se intoarca 360° , speriata sa nu fie vre-un criminal in spatele ei, gata sa o omoare. Cel putin, asta rezulta din povestile auzite de ea.

A ochit culorile deschise ale mingii si s-a apropiat de trunchiul de copac langa care se afla jucaria. A zambit si a alergat ca sa o ia. S-a aplecat si a apucat mingea, insa in timp ce se ridica a zarit ceva neobisnuit. Doi ochi rosii o priveau din spatele unor tufisuri mari si dese. Alice a incremenit si a inghit in sec. Deja isi putea auzi inima batandu-i in gat. A auzit o maraitura si cateva frunze calcate. In clipa aceea nu i-a mai pasat de minge sau de puternica conexiune dintre ea si bunica ei. In clipa aceea a fugit inapoi pe cararea pe care a intrat in padurea aceea infricosatoare, ca si cum viata ei ar fi depins de asta.

Si chiar depindea.

- A-a-am vazut ceva..Erau rosii si.., se balbai Allison cand ajunse fata in fata cu Lydia.

- Woa, woa. Calmeaza-te! Ce ai patit? Si unde e mingea?

- Trebuie sa fugim, spuse Allison ignorand intrebarile lui Lydia si o privi fix in ochi.

Un singur lucru era acum in mintea lui Allison: Ce naiba era aia?

Just another fanfiction 😶 E o combinatie intre One Direction si Teen Wolf, dar e o poveste total diferita. Mai sus este trailerul si sper sa va placa 😊😊

Pareri pls