Crudul adevar.

16 3 0
                                    

Am ajuns acasa, ma doare stomacul de mor, se pare ca "ma cearta" pentru ca nu a mai vazut de mult timp mancare, dar in acelasi timp simt o nevoie infioratoare pentru inca o doza. Asa ca hotarasc sa fac un dus ca mai apoi sa merg in bucatarie sa mananc ceva de prin frigider si dupa sa imi injectez inca o doza care sa ma tina in viata, profitand de faptul ca matusa probabil e la cumparaturi sau cine stie pe unde, tineam destul de mult la ea,dar recunosc ca probabil nu indeajuns.
Pereti camerei mele este plina de desene sadice facute chiar de mine, din dorinta mea de a deveni designer asta a mai ramas, placerea de a desena, doar ca nu mai desenam haine sau chestii dragute,acum desenam fel si fel de lucruri care reflectau persoana in care m-am transformat si din ce cauza.Eram foarte concentrata la gandurile mele intortochiate si ciudate cand am tresarit auzind usa de la intrare,dar am ignorat zgomotul si am continat sa ma gandesc la tampenii,mai apoi am auzit-o pe matusa mea tipand si am coborat in mare graba,m dat peste o matusa nervoasa si am ramas surprinsa cand am vazut un baiat inalt,cu parul negru si usor cret, ochi erau de aceeasi culoare ca parul si erau superbi. Nu stiu de ce am avut impresia ca a incremenit cand m-a vazut.
-Matusa, ce se intampla?
-Nimic Angela,dute in camera ta! A spus tipand, dar nu aveam de gand sa plec pana nu imi spune ce se intampla.
-Cine este el?
-Nimeni, tocmai pleca! Mi-am mutat privirea catre el care ma masura din cap pana in picioare si avea o expresie a fetei ciudata.Inainte ca eu sa mai. spun ceva, l-am auzit pe el spunand:
-Sunt fratele tau. Am mutit la afirmarea lui si mi s-a taiat rspiratia instantaneu.
-Poftim??
-Sunt fratele tau vitreg, am venit pentru ca am auzit de moartea tatalui meu si nu stiam ca el mai are o fica. Simteam cum casa se invarte cu mine si ma tineam cu greau pe picioare.
-Imi explica si mie cineva ce se intampla si de ce el zice ca e fratele meu??! Si cand am spus cineva ma referam la matusa.
-Pai...Angela, tatal tau inainte sa o cunoasca pe mama ta a mai avut o relatie, erau pe punctul de a se casatori, dar parinti ei nu au fost de acord si au lus-o departe de New York, departe de tatal tau, astfel nimeni nu a stiut ca ea a ramas gravida,nici macar tatal tau, cand Ivan a crescut a dorit sa isi caute tatal si asa a aflat tatal tau... chiar inainte de accident ,ca are un fiu de care habar nu avea.
Nu stiam cum sa reactionez si ma infiora felul in care a povestit matusa mea cu lacrimi in ochi si multa amaraciune, si eu la randul meu mi-am simtit imediat ochi inecati in lacrimi,era asa nedrept pentru toata lumea,dar mai apes pentru Ivan,tata si chiar si pentru mine.Nu imi gaseam cuvintele era prima data cand nu stiam ce sa spun.
-Si eu de ce am aflat abia acum,nu aveai de gand sa imi spui? A fost tot ce mi-a iesit pe gura
-Ba da, dar voiam sa astept un moment potrivit, pentru ca stiam ca o sa te afecteze.
-Nu ma afecteaza deloc,eu nu am niciun frate! Si stergandumi lacrimile am trecut pe langa ei, urcand in camera mea. Am trantit usa si am inceput sa plang. De ce am reactionat asa, nici eu nu stiu, doar ca gandul ca eu am un frate ma speria,nu cunosteam acel sentiment, mai aveam o sora pe Mia,dar era diferit.
Vorbeam cu Mia la telefon, desi ma somteam groznic si stiam ca ea este inca suparata pe mine si ca am zis ca o las in pace, dar era singura care ma putea ajuta asa ca am uitat de toate astea si am inchis cand am auzit o bataie in usa.
-Intra. Si mi a parut rau ca am spus asta cand am vazut ca intra el, asa zisul meu frate.
-Hei,ai cateva minute?
-Spune repede.
-Uite Angela, te inteleg perfect ,dar crede-ma ca nu e vina nimanui nici a ta, nici a mea si nici macar a tatalui nostru,ci doar a mamei mele ca s-a luat dupa tatal ei si a ascuns adevarul tuturor.
-Nu ai cum sa ma intelegi,imi pierd parinti si mai apoi aflu ca brusc am un frate care nici mi-as fi imaginat vreodata.Ce urmeaza, sa aflu ca nici macar nu sunt copilul lui??
-Nu vorbi asa, nici eu nu am stiut de tine si te inteleg ca nici eu nu mai am pe nimeni, dar in fine, voiam sa iti spun ca daca te razgandesti vreodata si vei avea nevoie de mine sa ma suni oricand. Si mi-a pus o hartie pe biroc care probabil continea numarul lui de telefon, m-ia ramas in minte cuvintele lui "sa ma suni oricand" nu as putea sa explic ce am simtit ,doar Mia imi spusese asta. Dar cum am mai spus era foarte diferit.
-Dar totusi cred ca ai dreptul sa stii adevarul, in momentul accidentului...
-In momentul accidentului...cee???
-Tatal tau vorbea cu mine la telefon.
Nu stiu ce m-a socat mai tare faptul ca aveam un frate sau pentru ca din cauza vesti asteia printi mei au murit.

Ps: Imi cer scuze pentru eventualele greseli.

Suflet ranitUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum