Secret | Harry Styles |

1

Pov. Sophie.

Mă simţeam oribil, deşi era logic. Capul imi bubuia cu putere, si aveam o impresie ca cantareste patru tone. Abea de imi tineam ochii deschisi, si durerea din spate ma omora de-a binelea, facandu-ma sa scrasnesc printre dinti, uneori abtinindu-ma sa nu urlu in gura mare, desi stiam ca nimeni nu va veni sa ma ajute.

Nu am mincat nimic de ceva zile bune, dormeam doar vreo patru ore, pana nu venea un alt boschetar, beat, si tipa la mine ca o sa ma futa pina la inconstienta, daca nu îi eliberez locul, eram nevoita nopti intregi sa merg pe strazile pustii, si aveam probleme serioase cu sanatatea. Deci, unica ce imi ramane, este sa hoinaresc prin cartierele periculoase ale Londrei, aidoma unei stafii, palida si slaba, speriind copiii, ce sunt o raritate pe aici. Mai degraba intilnesc un ponei, decat un om normal, ce nu are nimic de-a face cu lumea criminala sau doar ce are un vagon de vicii.

O noua durere in burta m-a facut sa icnesc, si sa imi presez palma pe peretele murdar de alaturi, strangandu-mi burta cu alta mina, incercand sa ma tin pe picioare. Mi-am muscat buza de jos, incercand sa ma concentrez pe aceasta durere, asa cum m-a invatat Anne.

Durerea asta ma facea uneori sa urlu in gura mare, si stiam ca daca nu o sa ma opresc din a manca rahat, si o sa incep a ma alimenta corect, o sa dau coltul foarte degraba. Însă, de unde, mama naibii, sa scot mancarea? Ea nu cade din cer.

Am scrasnit din dinti si mi-am indreptat spatele, abtinindu-ma sa nu tip de durere. Simteam cum pielea se trage pe coastele mele, oasele amurtite trosnesc, iar peretii stomacului se rod unul de altul, cerand mancare, ochii imi ardeau de la neajunsul de somn.

As putea fura ceva, insa nu aveam putere nici sa merg, ce sa mai zic de furt? Am nevoie de un somn, insa de cum inchid ochii, imi apar in fata momentele de la orfelinat, cand ne inchideau in subsol, si ne bateau, daca nu eram de acord sa fim sclavii lor. Eu am fost unica ce refuza sa fie exploatata, doar din cauza faptului ca mama mea era o betivanca afurisita, ce m-a schimbat pe 3 sticle cu bere de la un barbat, care mai apoi m-a dus la cel mai apropiat orfelinat, si mai bine nu o facea. De aceea eram cea mai des batuta. Eram unica ce se impotrivea lor, si legilor alea stupide, alegand mereu sa fiu lovita cu bitele alea a lor de plastic, ce iti rupeau pielea pe oase, decat sa ma umilesc in fata la niste animale. Niciodata nu am putut sa-i numesc oameni, si am jurat ca intr-o zi, ii voi face sa plateasca pentru tot.

Era purul Iad. Eram batuti, educatoarele isi bateau joc de noi in toate felurile posibile, ne inchideau in subsol, sau 'camera cugetarii ', cum iubeau ele sa o numeasca, cu un ranjet demonic pe fata. Chiar nu stiu ce am facut, de am meritat asa ceva. Si nu doar eu, ci si ceilalti. Eram toti impreuna chinuiti, iar apoi, cu lacrimile uscate pe obraji, ne ajutam unul pe altul. Ne curatam ranile, ne strangeam toti sase in coltul mucegait al subsolului, si adormeam, cu gandul ca maine va fi mai bine.

Si mereu era in zadar. Totul se repeta zilnic.

O lacrima mi-a curs pe obraz, si am sters-o cu mana stanga, rezemandu-ma de perete deja cu umarul. Am icnit din nou si mi-am aplecat capul, deoarece umerii imi erau goi, si la contact cu peretele aspru, pielea s-a julit, imediat simtind cum singele cald imi curgea pe umar, in jos, ajungand la degete, picurand pe asfaltul murdar si crapat de sub mine. Nu ma aflam in cel mai bun raion al orasului, si asta nu ma ajuta deloc.

Mi-am deschis ochii, si brusc adevarul m-a lovit in fata, si mi-am muscat buzele cand o noua durere m-a izbit in burta, mai apoi in spate, facundu-ma sa cad jos, in genunghi, ca o carpa.

Am inceput a plinge in hohote, lovind asfaltul cu palma. Nu voi supravietui pina miine dimineata, si nimeni nici nu imi va remarca trupul, gandindu-se ca sunt doar un adolescent drogat.