Ea: E-Eu te iubesc! Ești singurul băiat ce s-a îndrăgostit de mine vreodată, ce a fost alături mereu și nici nu-ți închipui cât de greu îmi e să te pierd după ce te-am găsit în sfârșit.
El: Ești minunată! Ai rămas tot o copilă. Te rog să nu te schimbi, lasă-i pe ceilalti să-și trăiască viața și scapă tu din tiparul ei. Fii diferită și acolo unde te vei duce, îl vei întâlnii pe El ce te va ajuta, ce te va susține. Nu o să-mi simți lipsa vreodată. O să te vizitez, dar nu o să știi cine sunt cu adevărat. *îi mângâie obrazul fin*
Ea: Te iubesc! Nu mă părăsi!
El: Și eu iubirea mea... și eu te iubesc!
Îngerul se aplecă asupra fetei și îi sărută fin buzele roșii de plâns. Brațele firave ale fetei îi înconjurară ușor gâtul astfel susținându-se, ajutată de mâinile lui pe talia micuță. Nu era un sărut de adio, era unul de la revedere. Aveau să se revadă deși poate nu în aceleași circumstanțe ca la început.
Sufletul fetei se înălță spre Poarta Raiului uriașă, iar îngerul coborî în Infernul de pe Pământ.
SFÂRȘIT!
Acesta e ultimul capitol, vă mulțumesc tuturor că mi-ați fost alături cu toate voturile și mesajele minunate ^^ vă iubesc și ne auzim tot aici, pe wattpad.
CITEȘTI
The Fog ✓
Short Story"Ea: Ești ciudat! El: Sunt... de când te-am întâlnit pe tine." •February 7, 2016•
