Pain

30 2 2
                                    

 
  Privesc in jur si realizez ca sunt intr-o camera de spital inconjurata doar de doctori ,toti adresandu-mi intrebari dar nu puteam sa imi dau seama ce zic. Un singur strigat mi-a captat atentia:"S-a trezit este singurul supravietuitor".

   Supravietuitor? Singur? Ce? O Doamne,parintii meii!! Ryan!!!

Incep sa tip dupa ei si incerc sa ma.dau jos din pat dar sunt oprita de asistentele care imi repetau ca trebuie.sa ma odihnesc. 

   -Lasa-ma!!! Ma rastesc la una dintre ele.si ma cobor.din pat simtand podeaua rece ,incerc sa fac cativa pasi dar nu pot. Ma doare tot. Ahh mi-e atat de greu dar trebuie sa ii gasesc.

  Ies pe hol si vad un politisit ce vorbea cu bunica mea,ce cauta aici? Se indreapta spre mine si ma cuprinde in brate ,plangand si spunand ca totu va fi bine.

  - Unde sunt???
 

  Nu spune nimic. Imi cuprinde fata in maini si imi saruta fruntea incet..

- Bunico! Unde sunt?? Incep si tip cat ma tin plamanii iar genuchii mei nu au mai avut puterea sa ma sustina iar in urmatorul moment sunt jos..

   Nu pot sa cred . Mi-am omorat familia. La acest gand inima mea a fost strapusa de sute de cutite simultan ,provocandu-mi o durere infernala. De ce ? De ce am facut asta? Eu trebuia sa mor!! ...
Am simtit doua brate ce ma inconjurau si fara sa realizez sunt luata pe sus si dusa intr-o camera iar apoi masca pe fata e tot ce am mai simtit.

    DUPA CATEVA SAPTAMANI

      

    Alarma ceasului ma trezeste si nu doresc sa o mai aud niciodata! Nu eu ar trebui sa ma trezesc ci familia mea. Ei merita asta iar eu,eu le am furat acest drept.

    Ma ridic sleita de puteri si ma imbrac cu ce imi pica in mana prima data ,nu ma intereseaza cum arat chiar daca e prima zi de liceu. Ce rost are? Cobor treptele si aud zgomote din bucatarie. Inchid ochii pret de cateva secunde si imi doresc ca mama.sa fie acolo facand micu dejun.. Dar suspin cand o vad doar pe.doamna Mara ... Este doamna care am angajat-o ca sa imi faca mancare si curat ,deoarece la scurt timp dupa inmormantarea familiei mele ,fiind minora aveam nevoie de o tutela si cum bunicul meu ma.ura pentru ce am facut nu a vrut ca el.si bunica sa aibe grija de mine si nici o alta ruda nu s-a oferit , am intalnit-o pe ea si a fost de acord sa ma ia sub tutela dar doar in acte,vine face curat si mancare apoi pleaca,asta a fost conditia mea.

   -Buna dimineata Kateline. Hai sa mananci,am pregatit ceva bun.

  - Nu imi este foame. Raspund scurt si dau sa plec spre scoala

  - Vrei sa vin cu tine ? O aud spunand..

  Nu reactionez si imi continui drumu.

   Un junghi imi sfasie pieptu cand ajung in curtea liceului si vad atatia copii veniti cu parintii.. Si eu as fi putut fi ca ei daca... Imi musc interiorul obrajilor pentru a incerca sa nu izbucnesc in plans si clipesc des im incercarea de a le ordona lacrimilor ce stau sa cada sa facă cale intoarsa.

    Ignor pe toti ce ma inconjoara si astept sa treaca odata aceasta zi groaznica.. Ajung in clasa iar ultima banca imi face cu ochiu,acolo trebuie sa stau. Chiar daca nu sunt extrem de inalta nu vreau alt loc. Daca ar fi dupa mime nici nu as veni la liceu dar doamna Mara ma ameninta ca renunta la tutela si decat sa ajung la un camin mai bine aici..













Astea au fost primele.doua capitole. Mai scurte cei drept dar am.vrut sa fac o introducere iar urmatoarele.cu siguranta vor fi mai bune.

Multumesc ca ati citit!

Fara InimaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum