Fara Inima

Un nou inceput

   

     - In sfarsit am terminat! Inchid geamantanul si il pun deoparte.

     Privesc in jur si nu relizez cat de repede a trecut timpul.. As putea spune ca ma doare inima ca plec si las in urma tot ce au construit parintii mei,toata munca lor ...dar dupa acel incident clar ca am ramas fara inima,a disparut odata cu ei.Nu mai am niciun prieten,nici o ruda,nici macar pe doamna Mara... In ziua in care am devenit majora i-am oferit o suma importanta de bani si mi-am luat la revedere de la ea. Nu suport sa mai am pe cineva aproape,nu merit asta, nu vreau sa ma mai apropii de nimeni. Inima rece pe care o am nu imi permite asta. Am realizat ca cel mai bine este sa.fii singur,astfel nu mai ai cum sa suferi prin simplu fapt ca nu ai ce sa pierzi sau pe cine.. 

     Mai am doar o luna de zile si incep facultatea. O sa parasesc in sfarsit orasul care mi-a adus doar durere si tristete in suflet. M-am hotarat sa ma mut in New York unde voi urma studiile la facultatea de Drept. Stiu ca asta si-ar fi dorit mama sa urmeze ,mi-a spus cand aveam doisprezece ani,mi-a spus ca visul ei a fost sa devina avocat dar  a aparut Ryan si a trebuit sa renunte. Dar niciodata nu a regretat deoarece familia inseamna totul pentru ea. Vreau sa ii indeplinesc visul si sper sa ma ierte vreodata pentru ce am facut... Eu sunt cea vinovata ca ei nu mai sunt printre noi,oare ma urasc? Daca as putea sa ii aduc inapoi si sa mor eu nu as mai sta pe ganduri nici macar un minut.

    Cobor scarile incet si ma apropii de oglinda. In fata imi apare o persoana noua,matura fara nicio expresie..nu seamana deloc cu vechea Kateline ,cea care era fericita mereu si nu exista zi fara sa zambeasca,nici nu mai stiu cum e sa zambesti.Ultimii ani si-au lasat o aprenta vizibila pe fata,cearcanele de la ochi m-ar trada si ar spune ori ca sunt cea mai mare drogata ori o tipa nebuna dupa munca si fara somn.

      Respir profund odata si ma rasucesc pe calcaie mergand direct spre taxiul care ma astepta in fata casei. Ma asez pe bancheta din spate si privesc cum casa se face din ce in ce mai mica pana dispare de tot... Inghit in sec si ignor junghiul ce imi strabate pieptul..

     Avionul decoleaza iar inima mi se face cat un purice,intotdeauna mi-a fost frica de inaltimi dar acum trebuie doar sa ma bucur pentru ca :

        - Mama ,tata ,Ryan sunt eu,am venit mai aproape de voi. Ma vedeti? Mi-e dor de voi.. Cum e sus ? Soptesc toate acestea ca nu cumva sa ma creada vreo nebuna cei de langa mine, dar poate chiar sunt nu?.. Lumea jos aici e foarte rea ,nimic nu mai e frumos de cand ati plecat.. Simt cum lacrimile incep sa curga pe obraz si incetez a mai vorbi.. Nu trebuie sa ma vada cineva plangand. Noua eu nu poate permite asta.

       Mi-am decorat noul apartament doar in doua culori. Negru si alb. Peretii toti albi iar mobila neagra si parchetu de aceeasi culoare. Ma asez pe canapea nestiind ce sa fac . Trebuie sa incerc sa merg mai departe si asta doar pentru ei,trebuie sa ii fac mandrii de mine . Incep sa despachetez si o ameteala ma face sa intru aproape cu totu' in dulap.. Nu prea am mai mancat in ultimele zile iar stomacul parca ma roaga sa il umplu. Daca inainte aveam un program regulat pentru masa ,acum doar in cazul in care nu ma mai pot tine pe.picioare cedez si infulec in graba ceva. Constat ca frigiderul imi este complet gol si astfel.sunt nevoita sa ma duc sa cumpar ,noroc ca am magazinul aproape ca nu stiu cat ma vor mai asculta picioarele..

    Rasucesc cheia si ma indrept spre lift ca nu as mai face fata sa cobor scarile in starea in care ma aflu.
   
      -Heii,buna!

    Aud un zgomot din spate si ma intorc sa vad ce e  O tipa bruneta se indreapta spre mine si imi zambeste de parca m-ar cunoaste de o viata.

     - Sunt Mia ,Mia Robbins ,stau langa apartamentul tau .. . ma uit la ea fara sa zic ceva si imi intinde mana. Ma bucur sa te cunosc ,tu esti..

    -Kateline. Raspund sec.

  Ma rasucesc si plec fara sa mai spun nimic , cred ca nu se astepta sa fac asta ,a intepenit in locu ala si ma privea. Nu am.de gand sa imi fac prieteni,vreau doar sa imi ating scopu,oricum prietenii nu exista,ei in realitate sunt doar niste simpli amici cu care iti potolesti setea carnala sau sa faci alte chestii nesemnificative.

     Merg pe strada si  chiar daca nimeni nu ma cunoaste ma simt mai bine ca acasa,nu suport sa le fie mila de mine, aici povestea mea e necunoscuta si asa va ramane. Aproape toti care trec pe langa mine au un zambet stupid pe fata . Dar oare chiar sunt fericiti asa cum vor sa para? In spatele unui zambet se pot ascunde multe,acesta este doar o masca pe care o purtam nu ca sa ii convingem pe ceilalti ca suntem bine,ci  pe noi insine.

      Dupa o masa plina ,oboseala isi spune cuvantu iar corpul refuza sa ma mai asculte ,ochii mi se inchid incet si ma afund intr-un somn adanc..
     
        Inca putin si sunt gata sa plec la facultate. Spre deosebire de alte dati ,acum am folosit un strat bun de machiaj. Nu pot aparea cu cearcanele pana in pamant si palida de parca as fi vazut o fantoma,lumii trebuie sa ii aratam doar ce vrem noi sa vada atat. Sun la taxi si ma pregatesc sa cobor in asteptarea lui. Ma gandesc serios sa dau de permis si imediat ce voi scapa de la cursuri ma voi duce sa ma inscriu.
      O vad iar pe tipa aia bruneta,nu i-am retinut numele oare cum o cheama?

      - Neata,Kateline.Ce faci? Si  imi ofera un zambet pana la urechi.

      -Neata,soptesc.. Bine.

      - Hei ma gandeam daca...

     Inainte sa ii mai spuna ceva isi face aparitia taxiu' si dau sa ma urc in el .
   
    -Scuze,trebuie sa plec.

   - Stai. Ma prinde de mana .Cand poti te astept pe la mine ,sa bem o cafea sau un suc,as vrea sa  ne cunoastem mai bine.

   Doar dau din cap afirmativ si  trag usa . Nu se lasa usor,de ce vrea sa ma cunoasca ? Nu o sa fiu niciodata genu de fata care isi suna prietena in fiecare seara sa vorbeasca nu stiu ce prostii sau sa se planga de iubitul care nu stiu ce i-a facut...
      
      Ma invart deja de minute bune si tot nu am reusit sa imi gasesc sala de curs. Frate nici cu o harta nu m-as descurca la cat de mare este. Nu apuc sa intorc capul si ma lovesc de ceva tare.
Abia ma dezmeticesc si vad un tip ce rade in hohote.
     
     -Pot sa stiu ce e asa amuzant?

     -Tu esti. Si rade in continuu .

Ce are? E nebun?

     - In loc sa stai sa te hlizesti ai putea sa-ti ceri scuze!! Marai la el.

    -Scuze? Rade si mai tare. Pentru ce? Ca nu te uiti pe unde mergi sau asta e o metoda de a te baga in seama cu mine?

  Mi-a picat fata. Cine se crede asta? Vreun zeu al frumusetii?

   - Nici daca m-ai plati in aur nu m-as baga in seama cu tine!

  Il imping si imi continui drumu inca auzindu-l cum rade. Ce prost!

Heii stiu ca nu e cine stie ce capitol dar promit ca va deveni din ce in ce mai buna povestea. Totu se va schimba cand va aparea el. Credeti ca tipu asta de care s a lovit este Max?