In fiecare seara ne nastem din nimic, sau ceea ce ne da nastere nu ne lasa sa ne amintim izvorul nostru. Ne trezim mereu pe plaja cu picioarele ingropate in nisip pana la glezne. Simtim ca suntem mai multi si dovada o vedem clar. Din loc in loc, pe aceeasi plaja, se vad rascoliri de nisip umed, pe care lent valurile le inghit. Mi-am imaginat ca ne naste nisipul, ne creste incet incet pe timpul serii, in taina, sau cine stie poate ca sunt oameni care ne sculpteaza si pun atat suflet in statuile de nisip incat ramane acolo ceva din ei. Ceva care, ca si spuma marii, creste pentru un timp si apoi dispare, se topeste. Poate de aceea existam, cat creatorii nostrii dorm, bucatica lor de suflet se inspumeaza pana la realitate.
Ce sunt eu? Un strajer al noptii, de unde stiu asta? Nu stiu, dar o simt, ma nasc la asfintit si dispar la rasarit. Sau mor? Nu, nu mor…caci daca as muri urmatoarea mea nastere ar fi lipsita de trecut, de amintire, de precautie, iar eu sunt un strajer al noptii. Intr-o continua cautare si incordare. Poate ca creatorul meu a muncit atat cu mainile in nisip incat i-a impregnat dorinta de a ocroti, dar ce vrea sa ocrotesc? Noaptea? Marea? Amandoua, pentru ca prind si pierd suflare aici, mereu la granita celor doua.
E asfintitul, ultimele raze ale soarelui palesc, se ingroapa in mare. Un singur tarm care leaga apusul de rasarit. Oare doar aici existam? Restul tarmurilor care au fie numai rasarit, fie numai apus, au strajeri?
In acest asfintit imi incep noul si vechiul meu pelerinaj, voi merge din nou pe tarmul marii, pana ce prima geana a rasaritului va sparge scutul noptii. Ma aflu pe un colt de peninsula, robita de soare si de aceasta apa involburata cu nisipul ei rosiatic sunt datoare sa-mi plimb picioarele prin marginea dantelata a apei, pana ajung de partea cealalta a stancilor dure si aspre ce-mi optureaza inceputul de sfarsit. Aceasta imi este menirea, sa merg, ca atatea alte nopti, pe malul acestei mari, sa trec granita intre apus si rasarit si sa ma sting acolo unde totul se naste ca sa ma nasc acolo unde totul se stinge.
