Forma stravezie si verde-albastruie…urca acum inainte-mi si aduna licoare, picatura cu picatura pana se inrudeste cu propria mea imagine, pereche pentru mine - O silueta solitara si transparenta intr-un tarm mangaiat de razele palide ale unui soare galben-rosiatic.
Cerul se zbate in o mie de nunate, majoritatea sangerii, care se dilueaza usor spre culoarea frunzelor ce ma adapostesc, fluturand mai apoi usor catre un galben searbad innecat la margini de albastrul etern ce se ingemaneaza cu verdele marin, in care batalia fasiilor colorate se oglindeste difuz.
Boare nehotarata se abate peste amandoi, cand bland cand apasat, nervos si dulce, sicanand varf de dune, spuma de val, contururi de fiinte de nisip sau apa. E acum intreg, forma completa, cu nuante de topaz, statuie slefuita de curgeri de ape, cu esente lichide, de furtuni in larg.
Aer umed inunda arborele si m-atinge. Acolo unde pielea mea a devenit nisip, atinsa de boarea lui, culoare umana si bataie de inima renaste. Privesc spre fiinta ce inca sta ancorata in lucirea de apa de langa stanca mea de hotar. Razele trec prin el si ajung imprastiate ametit sa zaca fara esenta concreta pe podeaua tarmului, vantul pare sa-i macine muchiile aducand spre mine picaturi conturate care ma hranesc.
Inainteaza incet, lasand in urma dare de nisip umed, rotocoale de urme afundate, dovada a incalcarii hotarelor. Ma cauta, simt asta, vad asta...in irisul lui albastru, in linia stransa a buzelor, in lucirea intunecata a pumnului strans.
Ii simt apropierea. In timp ce cu cat se indeparteaza de stanca el pare sa-si piarda din consistenta, vecinantea lui ma invie pe mine, ma recompune, imi da speranta. Imi simt talpile afundate in nisip, ale mele, nu parte dispersata din movila in care m-am ancorat. Primejdia e inca aici, in fragilitatea ploapei pe care imi este frica s-o inchid peste chihlimbarul privirii mele dar orice s-ar intampla am nevoie sa nu ma mai ascund. Fiecare secunda care trece, esenta lui, mai palida cu fiecare clipa, ce se evapora in vant si raze de soare imi comanda asta.
Ma ridic, din mine picura nisipul, imi raneste propriile contururi, mi le subtiaza amenintand, promitand inevitabilul. Ies din ascunzis si ne intalnim privirile, graba fara suflu ne mana si ma indrept spre el, iar el ma asteapta suportand adierea involburata ce ne chinuie pe amandoi.
Ma apropii si el se indeparteaza, chemandu-ma mut spre el si cu forta apropierii lui umede nisipul din mine se solidifica si imi asculta ultima porunca. Urmeaza-l!
Apa si nisip la apropiere de-o suflare, pornim spre hotarele din care ne-am nascut: broderie inspumata de val si mal de materie sfarmata si aurie.
Si acolo redevenim substanta bruta..initiala, contururi exacte, forme pline si definitive. In jurul nostru vartejuri de nisip aduc in lumina soarelui diminetii - atat de interzisa lor - fratii strajeri, lucirea apei se involbureaza si ea si fiinte transparente de licoare marina se nasc din calmul matasii ce-i sta lui la picioare.
Martori tacuti.
Ne oglindim gesturile si degetele mele de nisip ii ating chipul in timp ce apa cu miros de furtuna imi mangaie obrazul. Buzele ni se intalnesc lacom si materia se contopeste, vantul ne-aduna in rotocoale, boare de briza marina, nisip imbracat in lichid lucitor...impastiat in zari.
Prima si ultima imbartisare ne topeste si ne aseaza contopiti la hotarele originilor.
Ne-am incetat existenta...
Undeva...intr-o alta dimensiune, ploape se deschid si iris de albastru-marin intalneste iris de chihlimbar...
