În căutarea Terrei

Capitolul 3

Atunci mi-am amintit de vorbele bunicii care imi spuneau: "Nu alege niciodată calea cea bună, pentru ca aceasta aduce doar necazuri"
In momentul acela m-a trecut un fior.
Nu stiam ce cale sa aleg.
Eram confuză, dar în acelasi timp eram speriată.
Am alergat cat vedeam cu ochii.
Nu am constatat ca nu am mers pe nici o cărare.
Fugeam in gol.
Singurul lucru pe care l-am mai vazut in fata ochilor a fost un copac.

Creatura

M-am trezi din somnul lesinului, iar in fata mea era o creatură ciudată.
Aveam o durere insuportabilă la gât. Cand am vrut sa vad care este cauza durerii, am constatat ca acea creatură mă tinea de gât la o înăltime de un metru deasupra pământului
Simteam ca raman fara aer si am inceput sa ma zbat, dar totul era in zadar.
Creatura a inceput sa vorbeasca:
"Care este numele tău, rătăcitorule?"
"Cccarla"

Am incercat eu sa spun de abea mai putand sa respir.

Creatura ma eliberat si a dispărut fara urmă.
M-am uitat in jur da vad daca mai era cineva cu ea, sau care m-a urmărit, dar nu era nimeni. Eram singura vietate din acea pădure.
Am continuat sa merg pe o cărare aproape acoperită de ierburile reinverzite.
Mă aplec asupra unu mic lac si iau putina apa in palme ca sa beau.
In apa cristalină imi vedeam chipul plin de zgarieturi.
Am tulburat apa cu pumnul si am inceput sa plâng.
Această pădure fara sfarsit urma să fie casa mea.
Era oribil.
Imi era frica.
Dupa 10 minute imi ridic privirea, imi sterg lacrimile si ma ridic in picioare.
Mă întorc si ma ciocnesc de aceeasi creatură care era sa ma omoare adineaori.
M-am panicat si am luat-o la fugă.
Nu am apucat sa fac nici doi pasi, ca monstrul a si apărut în fata mea.
"Ce vrei de la mine" am tipat eu începând sa plâng.
"Te rog să te opresti" spune creatura cu o voce calmă.
Încerc să mă calmez, dar inima imi bătea puternic. Eram speriată.

"Nick si Marta Adam." Spune creatura cu aceeasi voce calmă.
"Părintii mei." Spun eu soptind.
Creatura se uita la mine confuză si isi intoarce capul intr-o parte ca un catel confuz.
"Sunt părinții mei." Spun eu zâmbind, aproape tipand.
Creatura face o plecăciune.
"Va rog sa ma iertați pentru cele petrecut adineaori."
"De unde imi cunosti părinții?"
"Vino cu mine si am sa imi povestesc tot"
"Unde?"
"Vino cu mine doar"
Am plecat cu acea creatură. Chiar daca ma înspăimânta, mă simțeam in siguranta.
Dupa aproape 30 de minute de mers, am îndrăznit să intreb:
"Cine esti tu? De unde ii cunosti pe părintii mei? Si ce este acest loc?"
"Ei bine, eu sunt Viride."
"Verde?"
"Da. De unde sti?"
"Am studiat latina la scoală."
"Ei bine, denumirea mea este «Verde» deoarece eu reprezint tot ceea ce vezi un jur, de la pământ, pana la plantele si animale care traiesc pe el."
"Esti unul dintre cele 4 elemente"
"Da. Eu si celelalte surori ale mele avem alte întrebuințari aici în Alha, total diferite de cele de pe Terra."
"Si care sunt acestea?"
"Pai vezi tu.....aici ajung persoanele care nu aleg nici o cale, cele ca tine, iar eu si Aqua, Ignis si Luft trebuie sa ii torturam pana cand aleg o cale."
"Dar de ce?"
"Pentru ca astea sunt ordinele."
"Ordinele cui? Nu sunt prea dure?'
"Sunt bune. Daca nu ar exista, acest loc ar fi plin de oameni, ar deveni un mic oras. Iar ordinele sunt primite de la conducerea."
"Aaaaa. Dar de ce e Dumnezeu atat de crud."
"Dumnezeu? Cine e el?"
"E cel care a creat Pământul si tot ce exista in univers. Cel pentru care oamenii fac fapte bune."
"Nu există asa ceva. E doar un pleonasm al conducătorului. Si aici nu e necesar sa faci fapte bune ca sa ajungi in "RAI", trebuie doar sa alegi calea cea bună, iar de restul se ocupa conducerea." Spune Viride si un mic rânjet ii apare pe fată.

Dupa o lunga tăcere, Viride spune:
"Am ajuns la palatul Alhei."
Mă uit in sus si o constructie uriasă apare in fata mea.
Era minunată.

Nu prea citeste nimeni cartea, dar a sa continui sa o scriu din doua motive:
1. E prima mea carte si vreau sa o termin, nu vreau sa o sterg si sa las totul baltă.
2. Sper ca intr-o zi sa fie apreciată de iubitorii de SF.

❤❤ :)