Minciuni

93 10 0
                                    

Scoala...Lupta!!!
In fiecare zi acelasi glas al mamei mele...Acelasi glas inspaimintator.
Eram pe puntea unei corabii,Lisa ne-a dat o alta cale pentru a ne deplasa. Ne aflam de jumate de ora pe alt teritoriu...Teritotiul celei de-a treia coasta,dar nimic neobisnuit nu s-a intimplat.Eram oarecum dezamagita,fiindca eu ma asteptam la altceva.
<<Ce faci?>><<Privesc orizontul>><<Nix,am discutat cu lupul lui Gordan>><<Ris,stii ca nu vreau sa aud de nici unul din ei,nu acum...>><<Este deacord ca tu cu Stefan sa faceti o vraja petru a va schimba perechea>><<Exista o astfel de vraja.WOW!>><<E destul de periculoasa Nix,dar merita incercat>>
Dintr-o data apa a inceput sa formeze valuri din ce in ce mai mari.
-Simt ceva sub apa,simt ceva mare, ma informase roza.Asteptam cu totii ceva, insa faptul ca nu stiam ce ar putea fi ne speria.
Coasta a treia,renumita pentru calatoriile imposibile,iar cei care se aventureaza pe aici sunt ca si morti.Ce straniu,am avut impresia ca cineva m-a contactat mintal,am incercat sa nu dau importanta acestui mic detaliu.In momentul urmator,ceva se atinse violent de corabie facindu-ne sa cadem pe jos,dezechilibrindu-ne.Apoi o creatura iese din apa,nu inteleg ce-i, ceva hidos care iti inspira putere,frica si horror,era hidos,oribil.Hek se ascunde in spatele meu,eu stind inca in genunchi.Toti plingeau,pina si baietii.Rosa se ascundea in imbratisarea strinsa a lui David,ii soptea ca totul va fi bine,dar singur nu mai putea de teama.Stefan avea picioarele cuprinse si se legana intr-un colt intunecat ca un nebun.Andreea era linga Juliet tinindu-se de miini,iar Radu cu Daiana,isi repetau cuvintele mortii.
Nu mai suportam...Nu suportam sa-mi vad prietenii in halul acesta,m-am ridicat in ciuda faptului ca vasul se misca,iar eu mergeam ca o bata,l-am luat pe Hek in brate si i l-am dus lui Stefan. Apoi m-am transformat in lupul meu <<De mult timp nu te-am simtit.>> si ma propulsez folosindu-mi puterile spre acea creatura.

Imi indrept sabia din intuneric spre...Ea,dar spre marea mea uimire,nu a ripostat.A ridicat mina dreapta pe care am atinso...Nu avea nici o zgirietura.A pocnit din degete si totul s-a cufundat in intuneric.
M-am tezit intr-o incapere neagra,cu niste peturi albe si nimic mai mult.Usa este deschisa violent.
-Vad ca te-ai trezit,zice aceasta.Se apropie de mine si imi pune o mina pe obraz,miingiindumi-l.Aveam o senzatie de siguranta cind m aflam linga femeie,dar mai bine e sa fiu precauta.
-Nu fi atit de speriata,hai la masa si iti voi povesti tot,imi zice aceasta dindu-mi un zimbet cald.
Merg dupa ea prin lumina,unica ce se poate distinge este...
-Uitate la asta,acum eram intr-o gradina cu flori negre si niste pasari rosii zburau de-asupra noastra.
-Am putea trece la...partea principala a...acestei intilniri,o intreb eu facindu-ma confortabil in scaunul meu.
-Desigur,imi zice femeia si isi instaleaza un fel de zimbet trist pe buze.Acum muti ani o tinara s-a casatorit cu un vircolac,mai bine spus Rogue.Se iubeau ca nimeni altcineva,era o iubire pura si nevinovata...Arit de frumoasa.Insa cind tinara a implinit 19 ani, ea a aflat ca era fiica unui inger si unui demon...Si nu erau simpli,erau chiar cei mai puternici din rindurile sale. Femeia a fost izgonita de pe teritoriul creaturilor normale pentru a nu mai putea reprezenta un pericol, Rogul a urmat-o.In scurt timp,femeia a nascut doua gemene frumoase si firave ca un trandafir.Insa chiar daca erau doar nisre fiinte nevinovate,o fetita a fost omorita in ciuda eforturilor depuse de ambii dintre parinti...Ucigasii inca nu au fost gasiti.Apoi a doua a fost rapita.Da,Ariana,tu esti fetita.
-Ce,o intreb eu socata.

--------------
Stiuuu ca e un capitol scurt,dar a intervenit ceva la scoala si n-am putut-o posta.Si inca ceva...Ascultati cintecul...Va roooog!!!

Portal spre infinit(Needitat)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum