In zilele noastre, multi din noi se imagineaza ca fiind cineva important, sa fie mereu pe prima pagina a ziarelor, personajele princiapale ale romanelor, ca TOTI si TOATE sa se invirte in jurul lor. Dar, de ce e mereu invers?! Ma numesc Pheonix Hens...
Am deschis ochii incercind sa ma misc.Nu stiu cit am stat in coma,dar judecind dupa ranile noi,nu prea mult,cam doua ore? <<Ris,stii unde suntem?>><<Nu, dar ma ingrijoreaza faptul ca nu pot sa i-au legatura cu Chas>> <<Clar>>. Ma uit prin prejur, o camera intunecata din piatra pe alocuri sparta, gratii din arginr, ca in temnita, o policioara pe care erau diferite "unelte".
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Dau sa ma ridic, insa ceva ma arde.Ma uit la genunchiul meu, iar acolo, umpic mai sus, eram legata cu un lant de argint la ambele picioare, miinile si gitul imi erau prinse de zid cu aceleasi lanturi. Ma zbat pentru a ma elibera, incerc sa ma transform in intuneric, apoi in lumina, dar toate incercarile mele au esuat. Strig ca descreerata in speranta ca cineva ma va auzi, mi-e tot una ca aerul umed imi poate face rau. -Liniste,vocea lui Gorden se aude de dupa gratii. -Nu imi poruncesti tu mie...Idiotule, tip cu un glas pitigaiat, si de indata regret, a putut sa-mi citeasca disperarea,frica, furia, tot asta la un loc, in fine, putea simti cit de vulnerabila eram prin modul in care m-am exprimat. Nu zice nimic, deschide usa,intra, apoi o inchide. Aprinde becul, si apare o lumina bolnavicioasa, galbuie. I-a cutitul pentru piine si cele doua sticle plus inca un borcanas ce semana cu un ou. Se aseaza linga mine si imi desface lantul de la piciorul drept.Ma trezesc cu o arsura mare pe pulpa, in locul in care era argintul. Nu fac nimic,de parca as fi putut. -Ce vei sa-mi faci, il intreb fara emotii. -Vei vedea, un rinjet malefic ii apare pe fata. I-a borcanasul si il deschide.Dupa miros am recunoscut substanta ca fiind sare. -Acum vom vedea,cum oare se va simti perechea ta. Ochii mi se maresc.Daca ma va tortura, Chas v-a simti durerea de zece ori mai tare ca mine. -Nu,te rog, nu fa asta! Fac orice,il implor, lacrimile curgind pe obraji. -E prea tirziu, deja te-a marcat, ride el ca un psihopat. Presara citeva bobite pe rana...Eu tip...El ride...Eu pling...El se distreaza. Linge doua degete preseaza rana,tip,el mai tare preseaza, eu incep sa ma zbat. I-a cutitul in mina si il pune pe rana,taie, taie,taie...Se opreste. Ma uit la rana si vad osul alb.I-a una din sticle si o deschide.Mirosul continutului imi intra in nas. -Nuuuuu, strig exasperata cind singele de dragon imi atinge rana.Nuuuu, inceteaza! Ma vei omori!!! Nu zice nimic, zimbeste malefic si pleaca.Ma uit la micul ceas de pe prerete pe care nu l-am observat,au trecut 2 ore de cind ma tortureaza. <<Ris,ce sa fac?>><< Omoara, Omoara, Omoara!!!>> A innebunit!! Acum inteleg de ce face asta. Cind eram mica, Juliet mi-a povestit o data despre vircolaci care s-au transformat in monstri din cauza lupului interior care a innebunit de durere.Tin minte cum Juliet pe ascuns m-a tirit pina la mormintul Monstrului, tin minte si acum blana alba cu pete singerii, ochii albi, fara pupila, coada si urechile rupte, labele turtite si fata pe jumatate schilodita care se odihnea pe piatra inchisa cu un perete de sticla. <<Ris, concentreazate>> , dar nu functioneaza, in momentul cind Gorden intra, Ris preia controlul, sau, nu, EU singura, rup lanturile scotindu-le din temelii. Le rup de pe mine si ma vindec singura in citeva secunde.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Groaza il cuprinde pe Gorden, ma transform in lupul meu si sar la atac, Gorden se transforma si el, un lup urit, culoare milului, de 4 metri iese la iveala.Nici nu ma gindesc, il insfac de la git si stau asa ... Un minut...Doua...Trei...O ora...Doua...Usa se dechide, iar acolo Chas.Se uita la mine cu mila. Mirii puternic. Las corpul lui Gorden sa cada si ies prin perete transformindu-ma in umbra. Fug prin padure,vreau sa ma opresc, dar nu pot! Sar, alerg, ma tirasc, ma transform...Ceva ma cheam si eu vreau sa aflu ce. Ma opresc cind vad o cabana in mijlocul padurii.Ma transform in om si imi fac haine din intuneric. Bat incet la usa si se deachide. Ma uit in prejur cu garda sus pentru orice eventualitate.Dupa miros,casa era parasita de ceva timp , se pare ca s-a dus o lupta, dupa cite vad, casa era un haos total, scaune si mese aruncate, dulapuri date jos, carti rupte.Ies pentru a vedea unde era casa mea.Miros aerul, nimic neobisnuit, merg in cerc prin jurul casei, ma uit atent la copaci, la iarba, la tufisuri,nimeni nu a fost pe aici de mult timp.Ma intorc innapoi, dar un tufis de trandafiri negri imi atrage atentia.Il ating pe unul din ei... -E frumos, nu-i asa?O culoare deosebita...Ca si tine. Doua brate puternice ma imbratiseaza pe de la spate. -Le-ai zis unde sunt? -Nu.Sunt perechea ta,stiu cum te simti,stiu ce vrei. -Chas, ma intorc si ma uit in ochii sai,nu pleca,fugi cu mine!Te rog! Ma stringe la piept... -In tot deauna! Ma stringe la piept, relaxindu-ma.
--------------- Ok.M-am gindit si m-am hotarit ca capitolele care vin sa fie cu mai multe explicatii, deci fara action!
