Unde se termina basmul loveste realitatea

You have to live!

Chapter 3

-      Cine esti tu?

-      Oooh!! Cat de rece poti fii! Dar te voi ierta de data asta din moment ce este ultima ta noapte.

     Antonia incremeni pentru cateva clipe, apoi se uita mai atent la barbatul din fata ei. Avea in jur de treizeci de ani,  dar parea mai tanar, era inalt, iar parul era brunet, scurt si drept, iar ochii de un verde turcoaz, o culoare incredibila. Era tot imbracat in negru, dar ceea ce ii atrase atentia Antoniei era zambetul de pe fata acestuia. Cand il vazu, aceasta incepu sa tremure, il privea drept in ochi si putea simti energia negativa pe care o emana. Zambetul diavolesc al barbatului se largise si mai mult, o privea pe Antonia cu satisfactie, de parca se bucura de teama acesteia si vroia sa o devoreze.

-      Speriata deja?

      Antonia nu raspunse. Acum privea in gol, de parca sufletul ii parasise trupul. Michael vazand acestea striga:

-      Antonia! Trezeste-te odata!! Ce se intampla cu tine? Unde a disparut Antonia cea puternica care statea firma in fata orcui? Acea Antonia este sora pe care o respect si o iubesc cel mai mult! Tu nu esti ea, persoana care sta speriata si nici macar nu se poate misca nu este Antonia Ace!!!

      Auzind vorbele fratelui ei, fata se trezi la realitate, si isi privi fratele cu un zambet de multumire pe buze. Isi intoarse privirea catre barbat si il privi cu ura. Acesta inainta spre Antonia si se opri in fata ei. Ii lua barbia intre degete cu o mana, iar cu cealalta o apuca de mijloc. Antonia statea serioasa, fara nicio expresie faciala.

-      Hmmm…… Antonia Ace… chiar mai frumoasa decat spun zvonurile.

-      Ce vrei de la mine? intreba fata.

-      Nu ai fost atenta? Am venit pentru a-ti pune capat zilelor.

-      De ce? Ce ti-am facut pentru a ma ura?

-      Dar nu te urasc. Nu ma intelege gresit, nu este ceva personal.

-      Atunci de ce?

   Barbatul se apropie de urechea stanga a fetei si ii sopti cu o voce suava:

-      Este un ordin……

-      De la cine? De ce ? Cine ma vrea moarta?

-      Cat de naiva esti! Toata aristocratia te vrea moarta. Tu reprezinti un pericol pentru ei. Dar pentru ca esti mereu inchisa in casa nimeni nu se poate apropia de tine. Dar nu si in seara asta. Ai facut o greseala strecurandu-te afara. Stii de cat timp pandesc casa in speranta ca o data si o data vei iesi? De foarte mult timp. Si se pare ca in seara asta norocul a fost de partea mea.

-      Daca e asa cum spui tu, atunci de ce nu m-ai omorat imediat?

-      Simplu. Am vrut sa te bucuri un pic de lume, sa vezi cum e, sa vezi ce ai pierdut in toti acesti ani. Considera-l un cadou de ramas bun.

-      Deci in toti acesti ani in care am fost inchisa a fost pentru a ma proteja?

-      Howard Ace, tatal tau, a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a te tine departe de lume. Trebuie sa ii fi fost foarte greu sa-si tina fiica prizoniera in propria casa.

     “Nu! Nu se poate! Este o minciuna! Tata care era mereu atat de exigent, tata care nu mi-a aratat niciodata nici macar un singur zambet purta atata suferinta in inima? Nu! I-am ranit pe toti…pe toti cei dragi mie, i-am facut sa sufere.”

-      Ar fi fost mai bine sa nu ma fi nascut…… spuse Antonia in soapta, mai mult pentru ea, insa Michael o auzise si se infuria.

-      Cum poti spune asta? Mama si tata au facut tot posibilul ca tu sa traiesti!! Iar acum tu vrei sa mori? Cum ramane cu tot efortul pe care l–au depus pana acum? Asa ii vei rasplati tu? Murind? Nu ma face sa rad!!

-      Gata, de ajuns cu vorba! spuse barbatul pe un ton raspicat. Tu vii cu mine! si o apuca pe Antonia de brat. Ne aflam pe un pod, iar sub noi este oceanul. Hmmm… murind inecata pare sa fie o moarte demna de tine, in felul asta nici macar nu iti vor gasi cadavrul.  

-      Nu prea cred asta! spuse Michael in timp ce isi apuca sora de celelalt brat si o trese spre el cu toata forta, eliberand-o.

      Barbatul se intoarse pentru a o prinde inca o data, dar in acel moment Michael se arunca in fata Antoniei, fiind el cel care fu aruncat peste pod.

-      Nu! Michael! striga Antonia… Tu nu stii sa innoti!!!

   Fata se duse spre pod pentru a-si salva fratele. Era pregatita sa sara cand auzi vocea fratelui sau.

-      Nu! Sa nu sari! Curentul e prea puternic! Vei muri! Te rog Antonia! Eu vreau ca tu sa traiesti! Si spunand acestea, baiatul fu tras in adancuri de catre curentii oceanului.

    Antonia cazu in genunchi, siroaie de lacrimi fierbinti ii curgeau pe obraji, tensiunea ii scazu, iar ea tremura din toate incheieturile.

-      Ooof!! Asta nu era in plan… oricum acum e randul tau, spuse barbatul indreptandu-se spre Antonia.

    Fata incerca sa se ridice, merse cativa pasi iar apoi cazu pe pamant. Nu-si putea misca picioarele, dar trebuia, era hotarata.

    “ Trebuie, trebuie sa scap! Daca nu reusesc atunci Michael a murit degeaba… trebuie!!!”

       Mai facu cativa pasi si se prabusi pe pamantul rece pierzandu-si cunostinta, ultimul lucru pe care il auzi fiind sirenele politiei.