Unde se termina basmul loveste realitatea

Stay well!!

Chapter 4

   Tic-Tac…Tic-Tac…Acesta era singurul sunet pe care Antonia il putea auzi cand a inceput sa se trezeasca. Deschise ochii, privi in jur si constata ca se afla in camera ei. Langa pat, pe un scaun statea Cecillia dormind. Pe tot parcursul noptii o tinuse de mana pe sora ei.

     Cecillia se trezi si vazand ca sora ei si-a revenit a strigat-o pe Greta.

-      Greta! Greta! Antonia s-a trezit! Cheama-i pe mama si pe tata, repede!

-      Da domnisoara, imediat!

     Antonia o privi atent pe sora ei si vazu ca ochii ei sunt rosii. Vazand asta isi dadu seama ca toti deja stiau ce s-a intampla. Cecillia stia la ce se gandeste Antonia si apropiindu-se si mai mult de ea ii spuse:

-      Stai linistita! Criminalul a fost arestat. A marturisit tot.

-      Nu asta conteaza, spuse Antonia cu o voce joasa. Ceea ce conteaza este ca Michael a murit din cauza mea. Daca nu as fi iesit afara noaptea trecuta nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat, continua ea isterica.

      Isi lua fata in palme si incepu sa planga cu foc. Nu isi mai putea stapani emotiile. Singurul gand care ii macina mintea era ca din vina ei a murit Michael.

-      Poate ca ai dreptate. Dar nu este vina ta. Ai fost doar curioasa si asta e de inteles. Daca as fi fost in locul lui Michael as fi facut acelasi lucru.

        Cecillia se urca in pat langa Antonia, o mangaia pe cap si o lua in brate. O stranse tare la piept ca si cand pe ea ar fi durut-o mai tare. Cecillia vroia sa-i aline durerea macar putin. Antonia incepu din nou sa planga, acum parca si cu mai mult foc decat inainte.

-      Totul o sa fie bine! spuse Cecillia.

-      Antonia! se auzi o voce groasa.

-      Ta..ta..tata! se balbai Antonia. Fata isi privea tatal cu multa durere in ochi, dar si rusine, ar fi vrut sa o inghita pamantul.

-      Esti constienta de faptul ca Michael a murit din cauza ta, nu? o intreba Howard.

-      Da...Si imi voi asuma raspunderea pentru faptele mele. Este numai vina mea.

-      Stati putin! Nu este vina Antoniei. A fost doar un accident! Nu e drept! Nu ea ar trebui sa fie cea pedepsita! se revolta Cecillia.

-      Cecillia! interveni Lilia, mama ei. Te rog sa nu intervii. Aceasta este o discutie intre Antonia si tatal tau. Cecillia nu mai scoase niciun cuvant si dadu ascultare mamei sale.

-      Cat pentru pedeapsa ta, rupse tacerea Howard, am discutat deja cu mama ta si am ajuns la o intelegere.

-      Voi accepta orice, dar inainte de asta vreau sa stiu cum ati descoperit ca lipseam.

-      Asta iti poate povesti Cecillia, spuse tatal privind-o pe tanara domnisoara.

-      Este foarte simplu, spuse Cecillia. In noaptea aceea am avut un cosmar groaznic, m-am trezit terifiata, eram transpirata toata. Te-am visat. Te-am visat rau. Erai pe o plaja si te indreptai spre apa. Te-am strigat dar nu m-ai auzit. Te strigam din ce in ce mai tare, iar dintr-o data mi-a pierit vocea. Te indepartai din ce in ce mai mult si in final ai fost inghitita de ape. Am cazut in genunchi si am inceput sa urlu de durere cand o mana imi atinse umarul. Era Michael. Mi-a spus ceva ciudat, mi-a spus :” Grabeste-te sau va fi prea tarziu!” . In clipa urmatoare m–am trezit si am alergat spre camera ta. Am vazut ca era goala si m-am inspaimantat. Am dat buzna in camera parintilor nostri si le-am spus ca lipsesti. Tata a fost cel mai speriat, a sunat la politie, dar nimeni nu stia unde esti. Apoi mi-am amintit de vis si le-am sugerat sa te caute pe langa ocean. Cand au ajuns acolo tu zaceai pe pamant iar criminalul se apropia de tine. Cand acesta a auzit sirenele politiei a incercat sa fuga dar a fost prins. A fost interogat la sectie si asa am aflat tot adevarul.