Mă mănâncă talpa așa de tare,
Picioarele vor să fugă în depărtare;
Am pete roșii pe obrajii albi
Pe care-i mângâiai și-ţi erau dragi.
Și părul e așa de leneș si moale,
Și-mi acoperă urechile; trebuie să-mi șoptești mai tare.
Ochii sunt deschiși, dar nu văd nimic, ce necaz!
Doar inima mi-e sprijin dacă o să cad.
Buzele-s fierbinţi, arse ca de soare,
Ar vrea să sară, să înoate-n mare.
Inima-i agitată, parc-ar sta într-o vrabie
Și are o sângerândă rană, parcă-i tăiată de-o sabie.
