E prea târziu, frunzele au căzut deja
Și au acoperit urma ce mă călăuzea.
M-am rătăcit; dau liniștea mai tare
Să nu aud gândurile, să nu simt inima ce mă doare.
Acele ceasornicului se mișcă neîntrerupt,
Aș fi vrut să le rup, de timp să uit.
Timpul trece și totul se transformă
Și durerea mea a luat o altă formă.
