Sunt goală, deși port un costum;
Inima mi-e goală, e tristă orișicum,
Fiindcă nimeni nu e-n ea, nimeni nu vrea
Măcar s-o viziteze, dacă nu să stea în ea.
Stomacului îi e foame, vrea fluturi,
Iar eu, îngrijorată, vreau să-l fac să uite.
Fluturii nu vin la mine, deși am flori
Udate de sărate lacrimi dese și mărunte.
Și gândurile-mi sunt goale -nu mai gândesc-,
Și-au pierdut memoria -o să-nnebunesc-.
Am uitat cum e sincer să zâmbești
Și n-am aflat vreodată cum e să iubești.
