Martie. Început de primăvară.
Marea Britanie, Londra.
Ți s-a întâmplat să cunoști o persoană virtual doar de cateva zile și să simți că o cunoști de ani buni? Ei bine, așa m-am împrietenit cu Antonia. Virtual - rapid -veșnic.
Locuiam cu cea mai bună prietenă, cel de-al doilea suflet al meu, Antonia de aproximativ 2 luni într-o casă cu etaj. De-abia dacă apucasem să despachetam lucrurile, fiind împraștiate. Obicei prost.
Probabil ciudat și rar, nu aveam tangențe cu filmele, muzica ori showbizz-ul. Dar în schimb, ma fascina skateboarding-ul și îmi făceam mereu câte puțin timp pentru această pasiune.
Antonia semăna cu mine, dar mult mai deschisă provocarilor și experiențelor noi. Pasiunea ei fiind moda, mall-ul ne așteapta de fiecare dată când aveam econimii.
Lucram la o cabană. Era cea a doua casă a mea. Îmi petreceam majoritatea timpului acolo și îmi plăcea ce faceam. La recepție. Știți voi. Dădeam camere, chei la camere, duceam comanda la ușă, etc. Pe când Antonia mă ajuta cu ce putea, fiindu-mi alături mai mereu.
20 Martie.
Era o ziua insorita, ca oricare alta. Treaza si cu zambetul pe buze, ajunsesem la munca. Antonia, ca de obicei, era acolo mai devreme, aranjand toate lucrurile.
Cum am spus, imi era un real ajutor.
Era o zi de sambata. Clar, o zi aglomerata, mai ales in Londra. Primisem multe comenzi, dar incercam sa le fac fata.
In jur de ora amiezii, primisem o comanda pe teresa cabanei. Comanda era una clasica. Un ceai de musetel cu putin zahar. Imi placea sa fie elegant si placut in acelasi timp, asa ca am adaugat pe tava cu ceaiul si un buchetel de flori, mergand pe principiul '' Clientii sunt clienti si merita toata dedicatia si atentia noastra. ''
Dadeam sa ies pe usa. Avand mainile ocupate, iar Antonia fiind la fel de distrasa, am deschis usa cu cotul cum am putut. Cand sa ies din cabana, un baiat inalt, saten, intra brusc si puternic pe usa. Urmat de el, alti 4 baieti la fel de solizi si inalti. Toti 5 avusera acelasi traseu, aceeasi directie. Sus pe scari.
Niciunuia nu i-a pasat ca de fapt, intrand ei ca nebunii pe usa, au daramat o simpla si inocenta fata, care in plus a si varsat ceaiul fierbinte pe tricou.
“ Nu pot sa cred ! Cat de neatenti pot fii oamenii din ziua de astazi? Ba chiar au facut-o intentionat. Sper sa nu ii mai am in fata ochiilor! “
Antonia, vazand incidentul, se repezii la mine sa se asigure de faptul ca nu m-am lovit, fapt fiind ca am si cazut. Nu aveam nimic, decat nervi .
- Tipii astia tocmai ce mi-au stricat ziua.
- Ce neatenti! Totusi, erau chipesi.
Un zambet tamp ii aparu Antoniei pe fata.
- Ah, te rog! am oftat, ridicandu-ma.
Trebuia clar sa-mi schimb bluza verde preferata. Salvarea mea si de data aceasta, fusese Antonia.
Care pregatita din fire, avea haine de schimb la ea. Eram constienta de faptul ca trebuia sa imi revin.
Am fost la baie, m-am spalat pe fata cu apa rece si m-am uitat atent in oglina.
- Se putea sa nu patesc eu ceva?!
CITEȘTI
Secrets hurt... (One Direction fanfiction)
Fanfiction'' - Tu înțelegi că nu mai vreau să știu nimic? M-ai mințit! Nu mai pot avea încredere în tine. '' - Denise. O dată mințit, trăiești cu frica de a nu fii rănit din nou. E greu, dar iubirea trece orice graniță, te face să ierți mai mult decât ți-ai f...
