Capitolul 2.

124 11 2
                                    

- Nuuu! Nu o face, te rog!  Nu intelegi ca ma scot din minte? am oprit-o.

- Nu. Nu inteleg. Sincer.

- Hello! M-au lovit. Puteam sa mor. m-am fastacit, exagerand.

- Hai. Fi serioasa. isi dadu usor ochii peste cap.

- Sunt seriosa. Nu ma las asa usor!

- Aa. Despre asta era vorba?

- Ce? am privit-o confuza.

- Ah, nimic. spuse suspicioasa.

Nici nu voiam sa stiu la ce se gandea. Avea o minte diabolica cateodata.

Am reusit sa o opresc sa plece. Am stat de panda pentru a vedea daca au plecat.

- Gata. S-au dus. am spus usurata.

- Oh, serios? Esti o rea.

- Eu?

- Da. Tu! facu pe copilul suparat.

- Gata, gata. am imbratisat-o.

Astfel, ne-am hotarat sa plecam. Imi stricasera inca o data cheful , cei 5 tipi.

A doua zi, dimineata.

Somnoroase, ca de obicei. Un ceai de menta si un ceai de fructe pentru Antonia si eram treze. Orarul era acelasi. Munca, munca, munca, zambet, munca. 

Ziua incepuse destul de prost. Autobusul l-am pierdut. Pentru bilet am stat 1 ora la coada. Tot ce ne speria era gandul ca, cabana era singura si pustie. Probabil oamenii stateau la usa, asteptand sa-i deschidem.

- Uite partea buna. Nu ploua. am spus zambind.

- Hm, imi place de tine astazi. Esti optimista.

- Da. Nu vreau sa stiu ce o sa ma astepte la cabana.

Gandul mi-a zburat direct la ''tipii misteriosi'' de ziua trecuta, iar Anto parca mi-ar fii citit gandurile.

- Stai linistita. Tot ce se poate intampla rau ar fii sa nu fii venit cei 5 frumusei. spuse visatoare.

- Hai, serios? Ti-am spus a suta mia oara. Imi sunt prea antipatici. Incepi de buna dimineata?

- Bine, bine. Gata! isi ridica mainile in semn de ''predare''.

- Si eu te iubesc. i-am transmis un pupic prin aer.

Ajunsem intr-un tarziu la cabana. 

-- Pustiu -- 

- Oh nu. De ce nu e nimeni aici? priveam speriata.

- Poate pentru ca e duminica. spuse ea chicotind si dand din umeri.

- Oh my god. Am uitat. Ai facut-o intentionat? am privit-o atent.

- Uite, uite! se agita ea .

- Ce mai e acum? m-am intors plictisita spre partea in care era concentrata Anto.

- Aw. Sunt singurii care au venit.

- Of, nu. 

Se apropiau cei 5 calmi, insa mi se paruse ca trecuse o fractiune de secunda si ca sunt intr-o alergare continua inspre noi.

- Buna, papusa. spuse unul dintre cei 5. 

De data asta, cel inalt cu pricina ma evita cu privirea.

Secrets hurt... (One Direction fanfiction)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum