Pentru un moment nu a mai zis nimeni nimic.
Incepu sa picure. Din ce in ce mai tare. Astfel ca incepu sa ploua.
- Oh, nu. Haide! ma luase de mana, fugind.
- Iar fugim? am reusit sa zic, fugind.
- Ai de gand sa stai aici in ploaie?
- Da . De ce nu? Imi place ploaia. am zis razand.
- Sigur. Haide! schita un zambet si inainta.
Ne-am oprit la un magazin, sub stresina acestuia. Eram uzi leoarca.
- Iti e frig ? ma intreba vizibil ingrijorat.
Nu i-am raspuns. Imi era prea rusine sa-l privesc in ochi. Totusi, de parca ar fii simtit ca inghet, se oferi sa-mi dea hanoracul de pe el.
- Nu. Lasa. Nu e nevoie.
- Insist.
- Si eu. i-am raspuns, dandu-il inapoi.
A oftat si il primise cu o exprisie serioasa.
Ploaia se opri. Era deja noapte. Aveam de gand sa plec acasa. Antonia era probabil speriata de moarte.
Pentru un moment, se uita intens la mine.
- Iar te uiti asa. mi-am dat usor ochii peste cap.
- Cum? mi-a raspuns, zambind.
Am scos un sunet abia auzit, oftand. In acel moment, se apropia de mine. Normal ca am realizat ce avea sa se intample in cateva secunde si nu puteam permite asta.
- Hai sa mergem. Probabil Antonia e speriata de moarte. m-am repezit a-i spune, intorcandu-ma si plecand. Atunci m-a prins rapid de mana si m-a imbratisat. Ma simteam bine. Ma simteam din nou protejata, dar...
- Stai! Te rog. Nu face asta. m-am tras.
- De ce? Nu-ti place? ma privi confuz.
- Nu e vorba despre asta, dar...
Incercam sa-mi dau seama ce simteam pe moment, dar era imposibil sa-i explic ceva ce nici macar eu nu stiam.
- Ok, sweetie. Stai linisita. m-a intrerupt cu acelasi zambet.
Si am plecat. Vroia sa ma conduca pana acasa...
- Nu. Lasa. Ma descurc. am dat din cap afirmativ.
- Insist.
- Incearca sa nu o mai faci. am spus, plecand.
Ajunsa in fata usii, am tras aer in piept si intrasem. Antonia statea in fata televizorul, parand cuprinsa de imaginile oferita de el.
- Buna, Antonia. am spus, punandu-mi relaxata cheile pe frigider. Ce faci?
- Logic ca sunt suparata. M-ai lasat acolo de izbeliste. Daca pateam ceva? m-a intrerupt, mutandu-si atentia inspre mine.
- M-am gandit si la posibilitatea asta. Dar dupa, mi-a venit in minte ca tu esti curajoasa, descurcareata. Si serios. Ce ti se putea intampla cu 5 baieti pe langa tine? m-am trantit in canapea alaturata.
- Bine, Denise. dadu din mana nepasatoare.
- Haide, serios. Stii bine ca nu am dorit sa fiu acolo. Am facut un efort, dar...
CITEȘTI
Secrets hurt... (One Direction fanfiction)
Fanfiction'' - Tu înțelegi că nu mai vreau să știu nimic? M-ai mințit! Nu mai pot avea încredere în tine. '' - Denise. O dată mințit, trăiești cu frica de a nu fii rănit din nou. E greu, dar iubirea trece orice graniță, te face să ierți mai mult decât ți-ai f...
