CHEMAREA MONSTRULUI

Scoala

In timp ce se ridica, simtea deja gustul sangelui in gura. Isi muscase buza pe dinauntru in momentul impactului cu pamantul, iar acum , ca reusise sa stea in picioare, se concentra pe gustul de sange din gura, pe mirosul ala bizar, usor metalic, care te face sa scuipi instantaneu, ca atunci cand ai muscat din ceva ce nu este deloc comestibil.

In loc sa scuipe, inghiti. Harry si gasca lui ar fi fost in extaz daca s-ar fi prins ca sangera. Ii auzea pe Anton si Sully razand in spatele lui si stia cu precizie expresia de pe fata lui Harry, desi nu-l putea vedea. Ar fi fost in stare chiar sa ghiceasca ce avea sa spuna Harry, pe tonul ala al lui calm, amuzant, ce parea sa imite fiecare adult insuportabil pe care ti-a fost dat vreodata sa-l intalnesti.
-Ai grija la treptele alea, il atentiona Harry. Sa nu cumva sa cazi.

Nu de mult, lucrurile stateau cu totul altfel.

An de an, Harry fusese Mica Minune Blonda, rasfatatul profilor si al antrenorilor de sport. Era intotdeauna primul care ridica mana la ore si era cel mai rapid jucator de fotbal american, dar, dincolo de toate astea, nu era decat un pusti din clasa lui Conor. Nu fusesera niciodata prieteni cu adevarat. Harry, de fapt, nu avea prieteni, avea doar admiratori; Anton si Sully nu faceau altceva decat sa-l urmeze ca niste umbre si sa se hahaie la fiecare miscare de-a lui; dar nici dusmani nu se putea spune ca fusesera. Pe Conor l-ar fi surprins putin sa stie ca Harry avea habar cum il cheama.

Cu toate astes, undeva, pe parcursul ultimului an scolas, ceva se schimbase. Harry incepuse sa-l observe cu atentie pe Conor, ii prindea privirea si se uita la el cu un fel de amuzament detasat.

Schimbarea asta nu se produsese in momentul in care incepuse faza cu mama lui Conor. Nu, asta se intamplase mai tarziu, cand Conor incepuse sa aiba cosmarul, adevaratul cosmar, nu porcaria aia cu arborele, ci cosmarul cu urlete si prabusiri, cosmarul despre care n-avea de gand ssa povesteasca nimanui. In perioada in care Conor incepuse sa aiba cosmarul ala, Harry il observa, ca si cand Conor ar fi afisat brusc un semn secret, pe care numai Harry il putea vedea.

Un semn care il atragea pe Harry spre el, asa cum o bucata de fier este atrasa de un magnet.

La inceputul anului, chiar in prima zi de scoala, tocmai se pregatea sa iasa in curtea scolii, cand Harry i-a pus o piedica de l-a facut una cu pamantul.

Si uite asa, ioncepuse totul.

Si continuase asa.

Conor ramase cu spatele la Anton si Sully, in timp ce ei se hlizeau in continuare. Isi trecu limba peste rana din interiorul buzei, verificand cat de grava era situatia. Deloc ingrozitor. Avea sa supravietuiasca, asta in cazul in care reusea sa ajunga pana in clasa fara sa se mai intample ceva.

Dar evident, fix atunci, se mai intampla ceva.

-Lasa-l in pace!auzi Conor, si vocea il facut sa tresara.

Se intoarse si o zari pe Lily Andrews infruntandu-l furioasa pe Harry, chestie care-i facu pe Anton si Sully sa rada si mai tare.

-Pudelul tau e aici, gata sa te salveze, comenta Anton.

-Nu fac decat sa echilibrez putin conflictul, pufai Lily, cu buclele parului razletie, de parca ar fi fost intr-adevar un pudel, oricat de mult s-ar fi straduit sa si le prinda.

-O'Malley, vezi ca-ti curge sange din buza, zise Harry pe un ton calm, ignorand-o pe Lily.

Conor isi duse mana la gura intr-un gest automat, dar era prea tarziu sa mai opreasca picatura de sange care i se ivise in coltul buzelor.

-Va trebui sa o puna pe chiluga de ma-sa sa-l pupe, ca sa-i trreaca!urla Sully.

Stomacul lui Conor se facu ghem, o minge de foc, un soare mic care il consuma din interior, dar Lily reactiona inaintea lui. Cu unurlet de furie, ea il impinse pe Sully in tufisurile din spatele lui, iar acesta, luat prin surprindere de reactia ei, se prabusi pe spate.

-Lilian Andrews! tuna o voce din cealalta parte a curtii.

Incremenira toti, ca la un semn. Pana si Sully, aflat in plin avant sa se ridice, ramasese nemiscat. Doamna Kwan, directoarea scolii, venea ca o furtuna spre ei, incruntata in asa hal incat parea ca are o cicatrice infierata intre sprancene.

-Doamna, sa stiti ca ei au inceput! zise Lily, aflata deja in pozitie de aparare.

-Nu vreau sa aud nimic domnisoara! i-o scurta doamna Kwan. Sullivan, esti bine?

Sully arunca o privire spre Lily, dupa care afisa o mutra suferinda:

-Nu stiu doamna Kwan, zise el. Cred ca ar trebui sa merg acasa.

-Nu intrece masura! il atentiona doamna Kwan . Lilian, la mine in birou, imediat!

-Dar doamna, ei il...

-ACUM, Lilian!

-Dar radeau de mama lui Conor!

Ultima propozitie ii facu pe toti sa incremeneasca din nou, iar soarele din stomacul lui Conor se facu si mai fierbinte, gata sa il inghita de viu. Revazu cu ochii mintii o fractiune de cosmar, vantul care suiera si bezna arzatoare...

Refuza sa lase imaginea sa ia amploare.

-E adevarat, Conor? intreba doamna directoare, cu o mina la fel de serioasa precum cea a unui preot care savarseste o slujba.

Conor simtea gustul sangelui pe limba si asta ii provoca o greata teribila. Se uita la Harry si la gascarii lui. Anton si Sully pareau ingrijorati, pe cand Harry nu facea altceva decat sa se holbeze la el, netulburat si calm, de parca era sincer curios sa afle ce avea sa spuna Conor.

-Nu doamna, nu e adevarat, zise Conor, inghitindu-si sangele. de fapt, m-am impiedicat si am cazut. Iar ei ma ajutau sa ma ridic.

Chipul lui Lily se transforma sub socul surprizei. Ramase cu gura cascata, dar nu scoase niciun sunet.

-Mergeti la ore! zise directoarea. In afara de tine, Lilian.

Lily continua sa se uite la Conor in timp ce doamna Kwan o tragea dupa ea, dar Conor ii intoarse spatele.

Dadu nas in nas cu Harry, care il astepta, tinandu-i ghiozdanul.

-Buna miscare, O'Malley, zise Harry.

Conor nu spuse nimic, smulse ghiozdanul din mainile lui Harry si isi vazu de drum, spre clasa.