Trixie se afisa la mine in camera nu mult dupa plecarea lui Victor . Parea ingrijorata si avea ochii obositi , semn ca nu dormise in noapte aceea . Ii multumeam pentru asta , ii multumeam pentru ca era in stare sa faca atatea sacrificii pentru mine .
Ea imi expedie rapid multumirile , continuand sa se calmeze in felul ei , certandu-ma ca o mama (asta era unul din motivele pentru care mama se bucura ca o am prietena pe Trixie )
-Iti dai seama macar cum a fost ? Inebunisem total , si eu si Victor . E clar , trebuiesc stabilite niste reguli in casa asta . Cu un bol de cereale Cherrios nu traiesti .De acum ai 3 .. nu 6 ....mese ...
Ma pierduse pe drum de la Victor . Uitasem sa i-au in considerare faptul ca ei doi se cunosteau . Uitasem , de fapt , si cum ma cheama in acele 10 minute in care el statuse cu mine . Noroc cu Trixie care m-a trezit ^:
-REYAA ! se rasti ea , iritata de lipsa mea de atentie . Macar ma asculti ? Chiar trebuie sa te odihnesti ..., te las . mai spuse ea , inainte sa plece suparata .Nu aveam ce sa ii fac , aveam mintea spalata . Cel mai probabil aveam sa ies afara imediat ce se intuneca .....
Dar inainte chiar trebuia sa trag un pui de somn .
~Seara
Intunericul imi invaluia camera intr-o atmosfera calda . Intotdeauna m-am simtit in elementul meu inconjurata de noapte . Acum era probabil 11 P.M , iar vremea era absolut perfecta pentru o plimbare .
M-am ridicat din pat , incet , perfect constienta de lenea care ma domina . Mi-am deschis geamul de langa pat si am tras adanc aer in piept . Era atat de bine sa stau in briza racoroasa a noptii incat as fi stat acolo toata noaptea. Totusi nu puteam irosi timpul . M-am indreptat catre dulapul vechi din lemn , lasat de vechii detinatori ai casei , si mi-am scos o pereche de pantaloni scurti si un tricou alb . Am luat de pe umeras un cardigan negru si m-am imbracat , fara sa uit sa imi asez ceasul la mana .
Inainte sa ies din camera m-am uitat atent in oglinda de langa usa . Nimic nu era schimbat la mine . Poate doar tenul mult mai palid decat inainte , dar in rest ramasesem la fel . Ochii mei verzi erau luminosi , iar pistruii care imi acopereau obrajii , tot mai vizibili . Parul imi era ciufulit asa ca mi-am trecut usor degetele prin el ca sa arate mai civilizat . Miscarea a avut efectul scondat , pentru ca parul meu arata mai bine , iar satenul meu deschis era acum luminat de lumina lunii . Avusesem norocul sa aleg camera care nu are un felinar prapadit in fata geamului care sa imi strice toata noaptea.
Am deschis , apoi usa , fara sa imi fie teama ca as fi prinsa de Trixie . Singurul lucru care ar putea sa o trezeasca pe ea ar fi aterizarea unui meteorit la 1m departare de camera ei . Puteam sa trantesc usile , sau sa dau drumul la Metalica cu difuzoarele la maxim si tot ar fi domit bustean . Din nefericire vecinii nu era de aceasi parere.
Mi-am luat conversii negrii , si am deschis usa care dadea catre scara blocului . Stateam la etajul 3 al unui bloc de 4 etaje , la periferia unui oras . Iar cel mai bun lucru la asta este padurea de 30 de hectare care se afla la 10 minute de mers de aici .
Cerul era senin , iar stelele luminau mai frumos ca nicioata . Am trecut pe langa un cersetor , ce parea ca are de gand sa ma urmareasca , dar se parea ca ceva il determinase sa isi schimbe decizia . Mi se intampla des sa am impresia ca sunt urmarita , insa niciodata nu am avut probleme . Plimbari ca acestea sunt , in general , periculoase , iar uneori chiar infioratoare . Totusi pot sa ma laud cu faptul ca nu am foarte mult frici .
Dupa cele 10 minute de mers , am gasit poteca veche si ascunsa de niste tufisuri . Intamplator o gasisem , cand eram cu Trix in recunoastere , acum 2 luni . Tocmai ne mutasem si hotarasem sa cautam locuri interesante in care sa facem poze . Practic cazusem pe poteca aia , impinsa de Trix intr-un moment de joaca . Era practic imposibil sa nu fiu fermecata de peisaj . Era vegetatie in exces , iar poteca era inconjurata de flori si iarba . Era absolut incredibil .
Am pasit sigura pe drumul deja familiar ,si am mers lent catre micul lac ascuns in adancul padurii . De acolo luna si stelele se reflectau in apa limpede a lacului , iar vantul mereu adia usor .
Nu a trecut mult timp pana sa il vad . Cerul parca era mai luminos in seara asta , iar padurea mai galagioasa . Ici si colo vedeam cate o vietate grabindu-se catre intimitate intunericului din padure , iar din cand ivn cand se auzeau sunete scoase de animale .
M-am asezat , ca de obicei , la marginea apei si am oftat . Pieptul imi era greu , si aveam un vag sentiment ca as fi urmarita . Instinctiv mi-am rotit ochii in jur . Peticul de iarba , fara copacii , ce inconjura lacul era gol , iar mai departe nu puteam sa vad . Vantul sufla puternic in stanga mea si , fara sa gandec , m-am ridicat in picioare , cu privirea atintita in directia vanttului .
Ramasesem incremenita cand am vazut ce era acolo . Era chiar el, zambind calm si uitandu-se la mine . Puteam oare sa visez ? dar parea atat se real . Chipul ii era luminat de luna , iar zambetul lui ma umplea de energie . Puteam sa ii simt respiratia calda , chiar daca era la mai bine de 3m departare de mine , iar atunci cand deschise gura , puteam sa jur ca urma sa cad in abis . Dar ramasesem in picioare .
Il deveam cu se apropia de mine , cu pasii incetii , cum se uita adanc in ochii ,mei , atunci cand isi apropie buzele de ale mele ... Dar se opri , imi mai zambii o data iar apoi disparu ....
Eram terifiata , m-am uitat la ceas si am luat-o la fuga , fara sa mai irosesc o secunda .
Era ora vrajitoarelor .
CITEȘTI
My everything
RomansaParea destul de normala ziua in care ii era destinat lui Reya sa-l intalneasca pe el . Totul la el era perfect , dar cel mai mult Reya fusese atrasa de ochii lui albastri. Astfel ajunge ca , timp de doi ani sa fie urmarita de cosmaruri , dar si vise...
