Annet P.O.V.
- Esti gata?
- Mai conteaza?...
Ploua atat de puternic, picaturile izbinduse puternic de intreaga masina. Tuna cu o intensitate atat de mare reusind sa ma sperie la maxim. Era intuneric, iar atmosfera era sinistra. Doua persoana intr-o masina care deabia mai avea benzina, o noapte furtunoasa si o sosea pustie in mijlocul padurii. Sincer, credeam ca nimic nu mai putea sa ma sperie in acel moment al vietii mele, insa ma cam inselase. De mica uram furtunile pe timpul verii si tot ce includea aceste. Ma speriau tunetele si uram fulgerele, tipic pentru o pustoaica.
Mai aveam inca cateva minute bune si ajungeam in sfarsit la acea casa-cabana-vila din mijlocul pustietatii. Il priveam pe Shane cu drag, conducand obosit si ingandurat masina. Il analizam cu atentie si inca imi era dificil sa cred ca a facut atat de multe lucruri pentru mine. Stiam ca era genul ala de persoana care te ajuta doar cu un motiv, doar daca se simte dator fata de respectiva/respectivul, nicidecum atunci cand nu are nicio obligatie fata de o persoana. Probabil m-am inselat, dar imi era greu sa cred si lucrul acesta. Imi placea parul lui negru putin lung in fata si destul de scurt in spate. Imi placeau si suvitele albastre facute in joaca de Maia, off, saraca..
Din ochii tristi ai lui Shane observ ca se scurg doua lacrimi, doar atat. De ce plangea? Off, ce p*oasta eram. Maia. De asta varsa lacrimi, stiam eu ca nu era o idee buna si totusi voiam sa incerc sa il fac sa se razgandeasca, sa ne intoarcem inapoi. Ceea ce urma, adica ce tocmai facusem era o prostie si cu putin noroc puteam sa incerc sa indrept lucrurile.
- Putem sa ne intoarcem, daca vrei, stiam ca e o tampenie, stiam ca decizia asta te va marca pe viata si iti va distruge tot ce ai incercat sa cladesti in toata viata ta si crede-ma ca stiam ca asta va pune punct relatiei tale cu sora mea, stiu ca o iubesti si stiu ca o vrei inapoi, deci... ii spun eu uitandu-ma la oglinda retrovizuare.
- Nu ne putem intoarce si nici nu o vom face o perioada destul de lunga si cand se va intampla sa putem o vei face numai tu, atat.
- Dar..
- Nu te mai obosi sa spui ceva, e ok draga, sunt bine si in cateva minute vom ajunge 'acasa'.
Nu mai puteam spune nimic, nu prea aveam cu ce sa incerc sa il conving sa renunte. Incepusem sa simt gustul amar al regretului, al deciziei prost luate. Uram cand trebuia sa le iau de una singura, nu-mi placea sa aleg, stiam ca mereu o sa am mustrari pe respectiva hotarire. Intodeauna se intampla la fel si nu era nimic ca sa impiedic asta, probabil nu stiam sa invat anumite lucruri din unele greseli facute, dar era okai, viata imi oferea si alte 'sanse' sa invat odata si odata.
Incercam sa imi revin. Mi-am luat castile si telefonul din geanta si am inceput sa ascult o melodie care ma calma intr-un oarecare fel in acel moment critic din viata mea, ' Boulevard of broken dreams' cantata de una din trupele mele preferate, Green Day. Imi placeau atat de tare versurile, ma regaseam in ele intr-un oarecare fel. Adica mereu am fost singura, singuratica, retrasa, pustie, si orice alt cuvant sinonim cu lonely, dar de un timp se mai alaturase cineva in drumul meu, acela fiind Shane.
Melodia se terminase, am dat replay, insa nu se auzea nimic. Am apasat pe pauza si am dat pornire din nou. Un sunet puternic incepea sa se auda. Un zgomot putin inspaimantator si ciudat. Ma ducea cu gandul ca avea sa se intample ceva rau. Trebuia sa se auda 'Boulevard of broken dreams' nu acel sunet. Nu am inchis playerul muzica ci am ascultat in continuare din curiozitate. O voce patraunzatoare a inceput sa imi nenoroceasca timpanele.
- Sa nu crezi ca s-a terminat. Nu uita un lucru, draga mea : esti in pustietate, fara oameni in jurul tau, crezi ca super eroul tau va fi 24 din 24 ore langa tine?
- Opreste-te la n*iba, inceteaza in a-mi mai controla viata, jur ca ma sinucid si vei mai poseda un pui de gaina, nu pe mine.
- Scumpo, nu eu fac regulile si daca te sinucizi promit ca fac rost de alt cobai, de exemplu Sasuke care te tot striga in acest moment, ce ar fi daca face-ti un accident de masina in momentul asta?
Imi revin si imi scot repede castile din urechi prinvindu-l pe Shane, rugandu-l sa opreasca masina cat mai repede. Face intocmai cum spun eu si ma intreaba cu cine vorbeam. Am inceput sa ii explic totul, insa la un moment dat m-a intrerupt spunandu-mi sa nu mai jur in viata mea ca imi voi lua zilele. Ce puteam sa ii spun? Nu puteam, in momentul ala chiar nu numai aveam curaj sa o fac, exista un motiv care ma impiedica sa fac lucrul acela, doar unul singur.
- Nu pot sa o fac, daca eu mor, tu va trebui sa te descurci cu un demon care va incerca sa te posede. Exact aceiasi situatie ca si mine, sincer nu pot sa permit sa se intample asta, deci... nu ma voi sinucide.. promit, ii spun lui Shane uitandu-ma in ochii lui negri neexpresivi.
Ma priveste cu surprindere nestiind ce sa spuna. Avea fata de ratusca galbena obosita si extenuata. Am zambit si l-am luat in brate, voiam sa simt caldura altui corp langa al meu. El nu m-a respins, m-a strans mai tare spunandu-mi ca totul va fi bine. Ma saturasem de aceste cuvinte, mereu le auzeam si stiam ca nimic nu va fi bine.
