Prima zi de tabără pot spune că nu a fost cum mă așteptam.M-am trezit de dinineața,greu ,buimacă si fară pic de viața .Era abia ora 07:30 ,toți cunoscutii mei dormeau la ora aceea ,doar eu nu .Mă pregăteam să merg la micul dejun , dar până acolo era drum lung ,fă patul ,fă un duș ,schimbă-te și pleacă .Da dificil mai ales dimineața...Îmi aranjasem patul si pornisem spre baie.Dădusem drumul apei reci și încercasem a-mi face curaj pentru înviorarea de dimineață,dupa care mă schimbasem de pijamale într-o pereche de blugi rupți albi,un tricou alb și fără sutien,însă cireașa de pe tort, erau papucii mei preferati pentru box .Nici nu vă puteți imagina cât de repede a trecut timpul și se făcu ora mesei .Pornisem împreună cu Raluca ,sperând că nu voi da ochii cu el .Însă a fost în zadar trebuia să mă gândesc că voi sta fix în fața lui si că voi fi nevoită să îl privesc în ochi .Doar cu o privire de-a lui mă simțeam ca o pradă ...
Toata ziua mă gândisem doar la el ,nu știam cum sa il scot din mintea mea ...Era ca un cântec pe care îl memorasem și îl fredonam in fiecare zi!
Nu prea îmi aduc aminte să fi făcut ceva special în acea zi , însă știu doar ca imi propusem a merge la un pârâu ce se afla la cațiva metri de tabără .Adoram acel loc ,un tablou minunat ,îmi plăcea sa ascult păsărelele cum cântau ,să simt aerul curat de munte și apa cristalină cum curge,dar mai mult de atât îmi plăcea să o simt.De câte ori aveam ocazia sa ajung acolo mă descălțam și îmi așezam ușor piciorușele in apă .Era singurul loc în care îmi plăcea să merg, era ceva ,ceva ce nu mai simțisem până atunci.Nu mai fusesem niciodata acolo,dar mă simțeam ca acasă ,doar că mult mai bine .
Ei bine dupa vreo trei ore ,m-am intors in tabara,sperând ca nimeni să nu mă caute.Am mers direct la duș după care m-am întors în camera mea .Am decis să mă schimb din nou în pijamale si m-am băgat în pat sperând că voi putea să dorm măcar jumatate de oră .
***dupa ceva timp***
Se auzise un ciocănit în ușa
M : - Întră! spun eu cu o voce răgușită
R : - Mia,sunt eu, Raluca!S-a întâmplat ceva?îmi spune ea puțin speriată și cu o voce nesigura .
M : - Nu.... îi raspund acesteia rămânând pe moment confuză.
R : - Atunci descuie ușa! Îmi reproșează ea nervoasă .
M : - Așteaptă îți deschid imediat!
Ușa se deschise și intră ,venise dupa mine pentru a-mi da de știere faptul că întârziasem la cină .Mi-am luat repede niște pantaloni de trening cu turul lăsat, un maieu mulat si niște opincuțe. Toată lumea terminase de mâncat și era deja plecată ,la fel și el....În seara aceea știu că am mancat friptură cu un piure de cartofi.Delicios! Dupa ce am terminat m-am îndreptat spre cameră.
Cum vă spuneam eu împreuna cu prietena mea aveam cam cele mai bune condiții ,eram cazate la parter,iar baieții când mergeau camerele lor treceau pe lângă fereastra mea .Nu pot să spun cu certitudine dacă puteau vedea prin acea fereastra sau nu dar acest lucru nu reprezenta un obstacol pot spune că mereu m-am schimbat în cameră,făcând acest lucru intenționat .Îmi plăcea când cineva mă privea cum îmi dezgolesc trupul puțin câte puțin ,știu cum este să te omoare curiozitatea ,să te frământe ceva înlăuntrul tău .Știu! Tuturor ni se întămplă la un moment dat .După ce am intrat înapoi în cameră, m-am îmbrăcat din nou în pijamale am început să imi fac curat pe noptiera de lângă patul meu. Coșul de gunoi era afară (la câțiva pași de geamul meu )și afară era frig ,știi cum zic și nu doream să ies ,așa că în timp ce deschideam fereastra ,sperand că va trece vreun "gentleman" să îl arunce.Întâmplător ,Robert trecea pe acolo ,dar nu îl rugasem pe el să-mi facă acest favor ,de fapt dacă îmi aduc bine aminte nici nu-l salutasem .Mai era un baiat,cu dânsul , tot la fel de drăguț, însă mult mai rebel ,pe nume Alex .Era genul de tip caruia nu îi placea să asculte prea mult și deobicei nu prea vorbea ,dar pe parcurs s-a acomodat .Era brunet ,cu ochii caprui ,dar nu asta m-a impresionat, ci faptul că el avea un lănțișor care îl caracteriza,era la fel ca mine!
M : - Alex,poți să arunci această pungă la gunoi ,te rog?Îi spun eu cu o voce suavă.
A : - Desigur !îmi răspunde el zâmbind în timp ce mă ajuta.
După ce a aruncat punga ,s-a ridicat si a băgat capul pe fereastră alaturi de Robert.
R : - Ce faci Mia? imi spuse Robert cu un zâmbet tâmp și cu niște ochi bulbucați și ațintiți bine spre pieptul meu.
M : - Hai Robert,scutește-mă! Îi reproșez pe un ton iritat închizându-i geamul în nas și lăsându-l fără cuvinte.
Nu s-au întâmplat cine știe ce lucruri în prima zi de tabără,în ceea cel privește pe băiatul manechin de doar 20 de ani dupa care mi se aprinseră călcâiele.
Ziua următoare
