Jefuitorul Jefuit(BoyXBoy)

"Locul asta este plin de gardieni si chit ca o sa trec de ei,razele X o sa-mi dea ceva batai de cap,uneori chiar ma intreb de ce mi-am ales job-ul asta periculos,nici azi nu am aflat ce a fost in capul meu si probabil n-o sa aflu niciodata,dar daca o sa scap din locul asta,jur pe toti zeii ca o sa ma port frumos cu Winston pentru o saptamana intreaga!"

Era o dimineata destul de racoroasa in Los Angeles,prima zi racoroasa din Septembrie,era de necrezut cum timpul trece asa de repede si este necrutator cu fiecare om in parte,nimeni nu primeste un tratament special,nici macar Daniel Kirigami,mostenitorul conacului Kirigami si JEFUITORUL DE ARTEFACTE.Daniel a mostenit aceasta pasiune de la mama lui,Yugito,care,din pacate, a murit prinsa sub ruinele templului Hitoshima din Japonia unde se afla MASCA LUI KIZANIRI,mult doritul artefact care are puterea de a transforma pe oricine intr-o stana de cristal.Tanarul Daniel a jurat ca o sa gaseasca acel artefact,dar acum acesta se afla in baza Cromwell,cautand BILA DE RUBIN A IRISULUI,care a fost furata acum 10 ani de guvernul american din casa lui.

Baiatul cu parul negru ca taciunile era ascuns dupa un paravan si analiza situatia cu mult calm sau cel putin asta credea el. "Locul asta este plin de gardieni si chit ca o sa trec de ei,razele X o sa-mi dea ceva batai de cap,uneori chiar ma intreb de ce mi-am ales job-ul asta periculos,nici azi nu am aflat ce a fost in capul meu si probabil n-o sa aflu niciodata,dar daca o sa scap din locul asta,jur pe toti zeii ca o sa ma port frumos cu Winston pentru o saptamana intreaga!" Cam asa procedeaza el mereu,pare un barbat dur, care este facut dintr-o bucata,dar el este total opusul unui astfel de barbat,se poate sa fie homosexualitatea acestuia sa fie de vina sau poate faptul ca Yugito l-a crescut ca pe o fata,din moment ce ea isi dorea o fetita din tot sufletul,dar asta nu inseamna ca nu si-a iubit baietelul,il adora si avea grija de el ca de ochii din cap.

Daniel isi scoase pistolul cu tranchilizant si impusca 3 gardieni,care au cazut dupa cateva secunde la podea, iar apoi se urca pe una din columnele din camera si facu o saritura demna de aurul olimpic pentru a evita razele X "Pfffff,nu-mi vine sa cred ca am reusit saritura aia,am crezut ca o sa-mi rup ceva,dar a iesit mai bine decat ma asteptam!" acesta zambii si facu un mic dans al victoriei,iar apoi porni spre etajul 2 unde se afla pretiosul artefact.Era surprinzator de liniste pentru un loc in care se tinea un artefact asa pretios,insa Daniel nu se plangea,nu suporta faptul ca trebuie sa-si omoare adversarii,dar decat sa fie el cel ucis,prefera sa ucida el. Este adevarat ca avea pistolul cu tranchilizant,dar munitia pentru acesta era asa de greu de gasit si foarte scumpa incat singura solutie erau gloantele care se gasesc la tot pasul.

In sfarsit,a ajuns la locul mult dorit fara sa faca un efort prea mare,dar tot se gandea ca a fost mult,mult prea usor si acesta a decis sa nu-si lase garda jos.Arunca o privire in jur cu ochii lui verzi ca de smarald si se apropia incetul cu incetul de artefact.Era asa frumos,asa luminos,asa rosu si foarte,foarte mic,se astepta la ceva mai mare ca o minge de baschet,dar aceasta bila,chiar avea marimea unei bile,se simtea oarecum jenat,deoarece el nu a vazut niciodata acest artefact chit ca a fost in casa lui pentru atata timp.Ajunse-se in fata ei si o insfaca imediat si o puse-n rucsac,dar in momentul in care bila nu se mai afla la locul ei,alarma a sunat si garzile au aparut in mai putin de 10 secunde. "AOLEU! ERAM SIGUR CA A FOST PREA USOR,ERAM FOARTE SIGUR! DECI MA JUR! Offff...cum ies eu de aici?" Cerceta camera repede si vazu o fereastra,nu stia daca este cel mai sigur mod de a scapa,dar decat sa fie prins si impuscat mai bine se arunca de la etaj,nu prea are toate corabiile in port acest tip.

Isi lua avant si inainta spre geam,iar apoi se arunca in el si plonja in gol "Da,bun! Am scapat de garzi,DAR CUM SCAP DE LA O MOARTE SIGURA?!"dar pana sa se mai gandeasca,Winston,valetul sau deschise portiera avionului si acesta cazu in locul din spate "Domnule,v-am spus asta de o suta de ori,NU va mai aruncati de la etaj,acum sunteti plin de sange!" Si chiar asa este,Daniel era plin de sange din cauza cioburilor,dar a tacut din gura,stia ca Winston are dreptate in tot ce spunea,dar nu avea puterea sa se certe cu el si acesta a adormit intr-un minut sau doua in locul acela incomod din spate.

A 2 a zi,Daniel s-a trezit la ora 10 si jumatate si nu avea idee ca a dormit pentru o zi intreaga,dar nu ii pasa,se pare ca cioburile au facut rani destul de urate pe corpul lui,care il usturau si dureau in acelasi timp,pana si respiratul i se parea foarte obositor,dar cand a dorit sa adoarma din nou,Winston intra in camera si ii aduse-se o ceasca de cacao calda "Domnule,stiu ca va doare si ca nu puteti sa vorbiti,dar trebuie sa beti aceasta ciocolata calda,este reteta doamnei Yugito." Tanarul s-a uitat putin la Winston,iar apoi lua cana,injurand in gand durerea si ranile pe care acesta a reusit sa le dobandeasca la licitatia dintre viata si moarte de ziua trecuta. Valetul facu o plecaciune si pleca din camera lui Daniel,lasandu-l singur si ingandurat "Uneori...imi doresc sa am si eu un iubit,care ar avea grija de mine cand ma ranesc si care mi-ar tine si mie companie cand sunt la ananghie..." acesta ofta si continua sa soarba ciocolata calda,iar apoi se baga din nou la somn.