Jefuitorul Jefuit(BoyXBoy)

Kiriko-San

"Heh,nu semeni absolut deloc cu Yugito. Ma asteptam la ceva mai interesant,dar se pare ca esti doar un copilas in scutece care se joaca cu niste pistolase si sare. Esti o rusine pentru sora mea..."

Daniel se tot zvarcolea in pat cu toate ca ranile ii daruiau niste dureri mai mari ca la nastere,dar a inceput sa nu prea ii mai pese,durerea a devenit un obicei pentru el,il doare in primele cateva ore si dupa simte,defapt nu simte absolut nimic, asa ca deschise ochii si se ridica usor din pat.Era asa de intuneric afara,tot cerul era acoperit de nori si in casa lui exista o atmosfera sobra,cand Yugito traia,totul era mai distractiv,pana si Winston era mai sufletist si avea mai mult par si mult mai putine riduri,dar nu prea conta asta. Se gandea la primul sau iubit in momentul asta,cum s-au sarutat prima data,cum il tinea de mana cand ii era frica,cum stateau pe plaja si urmareau apusul si rasaritul impreuna,cum atunci cand plangea,Aiden il mangaia pe fata si ii spunea "Shhhh,bebe te rog eu din toata inima mea,nu plange pentru ca eu nu stiu ce sa fac! Ma pierd cand te vad asa!"Ii era asa de dor de Aiden,voia sa-i simta atingerea calda si tandra in momentul asta,voia sa-i simta gurita calda pe a lui,dar totul era o amintire...

FLASHBACK....

Daniel urca nervos in camera lui Aiden si impinse usa cu piciorul,speriandu-l pe acesta de moarte,dar se ridica din pat si-l stranse-n brate si ii pupa crestetul capului "Sufletel mic,te rog sa te calmezi,nu e bine sa faci asemenea crize pentru nimic,intelegi?" insa Daniel nu judeca normal si ii trase un cap in fata lui Aiden,iar apoi il lovi zdravan sub centura si sari de la etaj,lasandu-l pe Aiden plin de sange si in durere pe podeaua rece din camera lui. Dupa o saptamana,Daniel a primit un mesaj dureros din partea lui AIden " De La Aiden: De ce? Nu inteleg...Nu inteleg de ce ai facut asa ceva?! Te-am pretuit,te-am iubit,ai fost tot ce aveam mai scump!CUM AI PUTUT SA FACI ASA CEVA?! ESTI UN MONSTRU SI DACA O SA TE MAI VAD IN VIATA MEA,JUR CA AM SA TE OMOR! DISPARI! JIGODIE! MI-AI DISTRUS VIATA...ai o inima de gheata...cum de ar putea cineva sa iubeasca o persoana fara sentimente ca tine?!" Daniel se uita la telefon si se cufunda in perna,lacrimile ii siroiau pe obraji ca niste picaturi de apa de geamul de la masina,s-a terminat...si-a dorit atat de mult dragostea unui baiat si a distrus totul "Sunt un idiot...stiam ca nu merit sa am un suflet langa mine,acum am totul confirmat. " 

END OF FLASHBACK...

Lacrimile ii invadau ochii si isi dorea sa intoarca timpul , sa nu il loveasca pe Aiden si sa stea calm in bratele lui unde stia,acum,ca era bine si cald,acolo nimic nu putea sa-l raneasca,dar in momentul asta el si sotul lui ,Ashton, sunt fericiti si chiar au adoptat un copilas "Sunt o familie foarte frumoasa" isi spuse el in gand in timp ce inima lui plangea de durere,dar a decis s-o ignore si pleca spre living unde Winston nu se afla,insa ceva era ciudat,foarte ciudat.Se uita la stanga si la dreapta,dar nu era nici urma de Winston "Extraordinar...nu este de ajuns ca ma simt singur,acum chiar sunt singur in ditamai casa!"Ofta si se aseza pe canapea,dar nu avea stare asa ca a plecat spre sala de antrenament unde luminile erau stinse "Ce naiba?! Eu nu am stins luminile pana acum." Daniel cauta cu disperare intrerupatorul insa de deasupra se auzi o voce de femeie "Of,Of,Of ce baiat dragut te-ai facut,dar esti la fel de neindemanatic ca atunci cand aveai 5 ani!|

Acesta incremenii la auzul acestor cuvinte si se uita in sus,iar in momentul ala luminile s-au aprins dezvaluind o silueta feminina cu parul roz si cu o masca pe fata,iar pe corp avea o bluza argintie si niste colanti albi,iar in picioare niste pantofi fara toc gri "La naiba! Eu inca nu pot sa vorbesc...ce ma fac?! Cine  e femeia asta? Ce naiba vrea de la mine?!" dar aceasta se holba la el,analizand fiecare detaliu,iar apoi a sarit de pe tavan,aterizand pe umerii lui "Sunt curioasa sa vad cat de bun esti in lupta" se facu nevazuta si ii trase un sut atat de puternic incat a fost propulsat in partea cealalta a camerei,incerca sa se ridice,dar totul era in zadar,ranile il tineau tintuit la podea.

Femeia isi lua avand si ii sari pe burta cu picioarele inainte lasandu-l fara suflu pentru cateva secunde,iar expresia lui faciala era una de om care a vazut o stafie,persoana asta era incredibil de puternica,nu se compara cu ea,era un nou nascut pe langa ea,dar daca o sa-l omoare,daca o sa dea foc conacului,trebuia sa riposteze,dar dupa o asa lovitura era imposibil sa se miste. "Heh,nu semeni absolut deloc cu Yugito. Ma asteptam la ceva mai interesant,dar se pare ca esti doar un copilas in scutece care se joaca cu niste pistolase si sare. Esti o rusine pentru sora mea..."Femeia isi dadu parul din ochi si ii intoarse spatele lui Daniel,dar aceasta fu asaltata de un baraj de pumni din partea lui Daniel,incerca sa se apere,dar tanarul parca era nebun,lovea cu atata forta incat era greu sa riposteze. "CUM INDRAZNESTI?! CUM INDRAZNESTI SA-MI SPUI ASTA,IDIOATO?! NU AM FOST NICIODATA O RUSINE PENTRU MAMA SI AM SA-TI DOVEDESC ASTA! O SA TE OMOR AICI SI ACUM!!!" surprinzator vocea lui a revenit,probabil era din cauza ciocolatei,avea niste puteri miraculoase din ce i-a spus Winston acum 3 ani.

Rozalia a reusti sa scape de barajul pumnilor lui Daniel,dar acesta a scos 2 pistoale dintr-o cutie aruncata prin camera si incerca sa o impuste,dar a fost in zadar,femeia se misca ca o zeita a sunetului,nu puteai s-o prinzi nici de voiai,insa ultimul glont o nimeri in piciorul drept,iar aceasta cazu la pamant,injurand de mama focului,iar tanarul cu parul ca taciunile zambea ca un nebun "Si acum,o sa mori!" dar aceasta disparu.Daniel al nostru se panica,nu stia unde este dusmana lui,poate planuia sa il atace din umbra si sa-l ucida,dar in momentul acela o ranga facu contact cu crestetul lui si acesta a cazut lat. "Agh! Are tinta pustiulica asta,a mostenit ceva de la Yugito...oh surioara draga...de ce a trebuit sa ne parasesti?" Kiriko isi dadu masca jos si-si lua nepotul in brate "Promit ca o sa-l antrenez eu si ca o sa fii mandra !"

Kiriko era un gen de DRAMA QUEEN al secolului 21,dar nu era o femeie rea,era chiar simpatica pana spuneai ceva urat de ea sau de copilul ei,bine nu era copilul ei natural,deoarece Kiriko nu a fost mereu o femeie,numele ei de nastere a fost Kintaro,dar viata este asa de imprevizibila incat nimeni nu a crezut ca este transexual,dar nu a judecat nimeni faptul ca este ce este,a avut chiar o viata draguta,pana in ziua in care Yugito a murit,atunci totul s-a schimbat,in ziua aia,a avut loc operatia de schimbare de sex e ca si cum,moartea femeiei blonde a fost cheia lui spre corpul femeiesc,iar cand se uita la nepotul ei,o vede pe ea,este leit ea,doar parul este diferit. Il intinse pe pat si il mangaia pe cap "Imi pare rau ca a trebuit sa-mi fac o asemenea intrare,dar trebuia sa vad de ce esti capabil" il saruta pe frunte si pleca din camera.

In living,Winston o astepta cu 2 cesti de cafea pe masa,relativ mica in comparatie cu restul lucrurilor din conac"Deci ai aparut...Kiriko..."

Sper ca e ceva de capul acestui capitol si sper ca nu sunt greseli de ortografie,dar sunt mai obosit ca un urs panda dupa ce a mancat o tona...NOTE FOR MYSELF "Inceteaza cu scrisul la ore din astea..."