Iubirea se pedepseste

Petrecerea

 Uitai si noul capitol :). Nici mie nu imi vine sa cred ca are 3 pagini :O. Oricum sper sa va placa^^ :*

-------------------------------------------------------------------------------------------

                Alex imi da ultimele detalii despre petrecere. Am aflat ca la 19 trebuie sa fim acolo, iar patea cea mai buna este ca ne duce el cu masina ! Imediat ce am iesit de la cafenea, m-am dus la Laura sa o intreb daca vine si ea la petrecere. Adica … clar o sa accepte, ca doar nu a lipsit de la niciuna.

                Sun la usa si astept… si astept … si astept. Ce dureaza atat? Incerc sa deschid usa, dar e incuiata. Nu e acasa? De ce nu mi-a zis? Cobor treptele scarilor formandu-i numarul.

-          Da? Se aude la capatul firului.

-          Hei Laura! Unde esti?

-          Buna Ema. Unde sa fiu? Acasa cu treaba.

-          Acasa ? Nu se poate sa fi acasa. Tocmai cobor scarile blocului tau pentru ca usa ta e incuiata!

-          Usa mea nu e incuiata. Si ce? Iti trebuie un GPS ca sa m-a gasesti?

                Inchid si urc din nou scarile si ma opresc in fata aceleasi usi. Incerc din nou clanta, dar e incuiata. ~Stiam eu ca nu am innebunit~. Vroiam sa ma intorc si sa plec, din nou, dar ceva mi-a astras atentia. Pe usa era o placuta pe care scria “Familia Cooper”. Incep sa rad. Pe Laura nu o cheama Cooper, ci Carter. Ma simt ca in filmele cu prosti. Bine macar ca aici nu este nimeni. Mai urc inca un etaj si pe usa de pe aceeasi parte a blocului gasesc placuta familie Carter. Sun, iar Laura raspunde imediat.

-          Ghici cine merge in seara asta la o petrecere!

-          Tu? Spune ea luata prin surprindere.

-          Noi!

-          Oh, as vrea eu. Trebuie sa termin de facut curat pe aici, iar dupa fac bagajele. Maine ma duc la bunici. Dar povestete-mi! Cine te-a invitat?

                I-am spus tot. De la saptamanile in care ma tot holbam la el, la udatul florilor, la neatentia mea si pana la cafenea. Bine, nu sunt prea multe de zis, dar hei! Am mai pierdut vremea pe acolo, dupa care m-am dus la Mall sa caut o rochita potrivita. Dupa ce am cotrobait prin toate magazinele si am innebunit toate vanzatoarele, am vazut o rochie splendida, neagra, cu o funda mare in patrea stanga, fara bretele. Am mai cautat si niste sandale si pot spune ca am gasit unele foarte dragute. Mai imi facea cu ochiul o gentuta, pe care bineinteles ca am cumparat-o, iar tinuta este gata.

                Este oar 16 si nu mai am decat trei ore sa ma pregatesc. Am ajuns acasa si am facut un dus. Dupa, mi-am prins parul intr-un coc rebel, lansand niste suvite pe dinafara. Mi-am aplicat un machiaj nu prea strident si am imbracat noua rochie la care am adaugat un bolero. Imi venea minunat. Am folosit o tona de parfum si eram gata de plecare. 19 fara zece minute. In timp ce incalt sandalele aud pe cineva care ma striga. Era Alex, care ma striga de la balcon. Ies si eu. Purta o camasa neagra, la care nu toti nasturii erau incheiati, lasand sa I se vada trupul, aducandu-mi aminte de prima oara cand am vorbit. O pereche de blugi inchisa la culoare mergeau perfect cu pantofii, tot negri.