Iubirea se pedepseste

Ops! Am uitat sa ma prezint.

                M-am mutat la New York in vara, impreuna cu parintii mei. Am gasit un apartament dragut in mijlocul orasului, dar pot sa va spun ca mie mi-a placut de prima oara cand l-am vazut. Nu era din cauza marimilor lui, – pot sa spun ca era unul imens – sau faptul ca era unul de lux. Cel mai mult mi-a placut privelistea. Daca ieseai pe balcon, seara, vedeai miile de stele, miile de oameni, iar cladirile uriase puneau capat peisajului – erau ca stelele pamantului – Dar pe mine nu ma intreseaza toate astea. Eu preferam sa ma uit drept inainte unde vedeai …

                Ops! Dar stati! Am uitat sa ma prezint. Eu sunt Ema si am 17 ani – de abea imi astept majoratul -. Parul meu saten nu sta niciodata cum vreau, dar mai castig puncte cu ochii, care sunt de un albastru deschis, ca al cerului, in cele mai insorite zile. Am pielea alba ca laptele. Soarele nu s-a prins niciodata de mine, dar nu ma deranjeaza chiar deloc. Parintii mei, Alis si Gabryel, detin vasul de croaziera “Arcada”, deci sunt mai tot timpul plecati. Multi ar spune ca le-ar parea bine sa raman si ei singuri acasa macar pentru o zi, dare eu sunt satula, iar dorul ma innebuneste. In fine sa revenim. Deci, parintii sunt plecati, iar eu fac cam tot ce vreau, prin asta intelegandu-se shopping cu cea mai buna prietena a mea, Laura. Am intalnit-o in prima zi, intr-o cafenea, unde s-a impiedicat, iar cafeaua ei a aterizat in capul meu. Da… ce pot sa spun … este cam neindemanatica dar de asta imi place atat de mult. Sa na intoarcem la mine. Adica mai bine zis la stilul meu. Prefer cel de zi cu zi, adica niste blugi, un tricou, o vesta ca sa arate mai funky si o pereche de adidasi, tenesi sau shuzi. Bineinteles, nu lipsesc fustele si rochiile sau sandalele ori pantofii cu toc inalt.

                OK, cam atat despre mine, deocamdata, deci, despre ce vorbeam? ...