Iubirea se pedepseste

-Buna, eu sunt Alex.

Buna din nou ! Uitati si capitolul 2. Tot la fel de scurt, dar na' . Al 4-lea e mai lung :P ... Sau cel putin asa cred :))... in fine ... Sa-mi spuneti ce credeti ( am nevoie de incurajari:)) ), deci fiti sinceri :) ... Multzam fain :*:*

Oh, si melodia e din pareta Emei. Poate o ascultati in timp ce cititi. Ea mi-a dat inspiratie :P

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

A da …vorbeam de priveliste, deci ma refeream la vecinul de la trei, din blocul de vizavi. Parul lui brunet, lung si atat de rebel ma innebunea, la fel ca ochii lui verzi in care te pierdeai. Stateam la balcon ore in sir, holbandu-ma la el. Bine … mint … nu ma uitam ore in sir pentru ca ma observa imediat, dare eu, pentru ca sunt fata desteapta, ma prefaceam ca ud florile, el aruncandu-mi din cand in cand care un zambet fermecator, eu inrosindu-ma automat.

Dupa o saptamana in care nu am facut nimic, am iesit seara pe balcon. Am vazut ca tipul frumos se apropie. Deschide usa de la balcon si … vorbeste cu mine?!

-Buna ! Tu trebuie sa fi noua vecina, Nu prea ai dat semen de viata. In afara ca uzi florile in fiecare seara. Pe bune, o sa se innece.Nici macar petrecere de casa noua. Eu sunt Alex.

Cred ca obrajii mei sunt rosii ca macul, avand in vedere ca s-a prezentat la bustul gol, iar corpul lui bine lucrat, cu niste patratele delicioase ma oblige sa rosesc. Ce mi se parea ciudat? Pana acuma nu l-am mai vazut asa. Adica, de ce acuma, cand vorbeste cu mine? In fine, nu am deranjeaza ~ chiar deloc ~. Oh, si faza cu petrecere de casa noua … m-am dezobisnuit … la cate case am avut, nici nu ma mai intreseaza daca o schimb sau nu. Cel putin pana acuma.

-Bu-bu-na, eu sunt Ema! am reusit eu sa indrug.

Imi zanbeste din nou fermecator. ~Chemati salvarea. Cred ca o sa lesin.~

-Uite, am pregatit niste prajituri ~ se opreste si rade. De ce rade? De mine?~ Adica, mama le-a pregatit. Dar imi place sa cred ca eu le-am facut.

~Pfu! M-am agitat degeaba~ Zambesc. De ce? Ar trebui sa zic ceva!

-Multumesc. Dragut din prtea ta …

~Ce a fost asta? Am zis ce trebuia? … Pfff …E mai complicat decat am crezut. ~

-Da, asa se obisnuieste pe aici.

~Ce vrea sa zica cu asta? Ca nu este dragut? Nu mai mintii ! asta cred majoritatea fetelor, sau cel putin, cele ca mine.~

-OK, mai vorbim!

Nu a mai apucat sa mai zica nimic, pentru ca am zbughit-o in casa. De ce am facut asta? Urma o adevarata conversatie. Damn it! Nu sunt genul de persoana care se adapteaza la situatie ca un cameleon. Cand ma panichez, dau bir cu fugitii. Oare este normal?