Vinovați : 1.2Forced Mariagge

7.Martini & Jolene

În Flops,un restaurant studențesc din nordul cartierului Brooklyn,la o masă din fund,stateau Blythe și Louis.La ora zece,destul de dimineața pentru studenți și practicanți,restaurantul era destul de gol.Unele mese erau ocupate doar de pensionari sau persoane care aveau neapărată nevoie de internet gratis.Blythe și-a trecut palmele transpirate peste materialul neted al blugilor ei albaștrii.Tocmai ajunsese aici și stresul o acaparase.Era copleșită de bărbatul din fața ei,de întoarcerea lui din morți și de toate lucrurile pe care el le știa și ea le crezuse îngropate odată cu el.Venise aici cu mașina ei personală,după ce el îi trimisese locația restaurantului printr-un mesaj.

-Ce ai vrut să vorbești cu mine?

El a surâs scurt.

-Și mie mi-a fost dor de tine,Bey.

Ea s-a crispat la auzul poreclei sale.

-Asta nu e o întâlnire de curtoazie,Louis.Spune-mi mai repede ce vrei,ca să terminăm cu asta.

-Am vrut doar să te văd,iubito.Să stau de vorbă cu tine.Mi-a fost dor,Bey.

-Dacă era adevarat acest lucru,nu mi-ai fi aruncat un ultimatum.

-Nu a fost un ultimatum,a contrazis-o el.

-Mi-ai spus că dacă nu vin să mă întâlnesc cu tine,o să vi după mine.

El a sorbit prelung din ceașca de cafea scurtă,fară zahăr.Blythe și-a controlat telefonul.Lupe îi trimitea mesaje constante despre Kiara.Louis o privea enervat ori de câte ori ea își verifica telefonul.

-De ce te-ai măritat cu el,Bey?Vrei să lași blestematul ăla de aparat pentru o secundă?

Ea i-a aruncat o căutătură urâtă și și-a aruncat telefonul în geanta-plic.

-Încetează să-mi mai spui așa.Bey nu mai există.

-Ai dreptate,nu mai există.Bey a mea era blondă și sălbatică.Tu nu ai nici o legătură cu ea.

-De ce te-ai întors?Să mă bântui?

Louis a râs batjocoritor,apoi a spus:

-Am fost în comă ceva vreme.Apoi când m-am trezit,a durat jumătate de an ca trupele să mă găsească.Când m-am întors la Paris,tu erai plecată de mult și anunțai că ești gravidă cu primul și mult trâmpițatul nepot Grinnger.Tu și Rissta l-ați abandonat pe Jaques ca pe un câine,după tot ce a făcut pentru voi!

-Ce-a făcut?Ne-a distrus.Voi ne-ați distrus.

Blythe vroia să îi țipe în față toate aceste lucruri,dar risca să atragă atenția persoanelor către ei.

-Nu cred că ți-am băgat țigara pe gât.

Ea și-a trecut mând prin păr și a oftat tare.

-Spune-mi ce vrei ca să mă lași în pace.Bani?Mașini?Îți dau ce vrei,doar pleacă!

-Atât de mult îl iubești pe băiețașul ăsta de bani gata care te-a abandonat de atâtea ori,încăt mă alungi pe mine,marea ta dragoste?

-Îl iubesc!El este familia mea.Avem un copil împreună!

-Un copil care nu ar fii trebuit să existe,a scuipat el printre dinți.

Blythe l-a plesnit cu toată forța peste față.Atenția unei bătrâne de la o masă alăturată s-a îndreptat spre ei,care a clătinat din cap și s-a întors la jocul de cuvinte încrucișate.O urmă roșie se forma pe pielea albă a feței lui.

-Să nu vorbești așa despre fiica mea,m-ai auzit?Nu-ți permit!

Ea și-a înșfăcat furioasă geanta și s-a ridicat de la masă.