Life in the Forest

Probleme cu focul interior

Focul interior. Maray mă învăța totul despre focul interior. Ca să ști cât de mare e trebuie să te uiți în palma stângă. Apeși cu degetul în mijlocul palmei și apoi îți bagi mâna în apă pentru câteva secunde. Când o scoți va ieși fum din ea. Și în funcție de cât de mult fum iese îți dai seama cât de mare este focul tău interior. De sigur,merge doar la cei cu puteri,ca mine. Un om normal nu ar putea să își vadă focul interior. Focul meu era foarte mare.

-Focul este puternic. Începe Maray să spună. Dar nu trebuie să îți fie frică de el. Focul poate distruge milioane de păduri,case și se extinde repede și arde tot ce e înconjur. Dar în același timp,focul,poate să ne dea căldură și lumină.
Și așa mi-a început antrenamentul. Mă descurcam bine la început. Până am făcut o flacără atât de mare că m-am blocat. Eram speriată. Maray a țipat la mine și am revenit pe pământ. Am stins focul cu apa imediat.
Am reușit cu greu să îl stăpânesc,dar am făcut-o. Speriată? Da. Nesigură? Da. Așa mă simțeam când foloseam focul. Maray m-a pus să fac un cerc de foc în jurul meu. Stăteam acolo în mijlocul focului și m-am ridicat folosind aerul. Apoi m-am lăsat să simt căldura.
Totul a mers bine. Mai erau doar două zile și eu stăpâneam toate elementele.
M-am dus să o caut pe Raven. Am strigat după ea:
-Raven! Raven,unde ești?
Dar nimic. Indienii au spus că nu au văzut-o. Era ceva bizar în povestea asta. Ea nu pleca așa,de capul ei. Începeam să îmi fac griji. Fugeam aiurea prin trib strigând-o.
James a apărut în calea mea.
-Ce e? Ce s-a întâmplat? am întrebat.
-Raven...e...ăăă... a bâlbâit James.
-E ce? E moartă? am întrebat eu strigând.
Toată lumea s-a uitat la mine și m-am simțit cam aiurea. Dar era ceva important.
-Nu știu,dar nu e de găsit și...a zis James arătând spre "cuibul" ei.
M-am apropiat încet. Pe jos erau două urme de lăbuțe. Erau ale lui Raven. Erau doar cele doua lăbuțe din față. Părea că cineva a tras-o de cele din spate.
-Cred că a fost...răpită. am zis eu într-un final.
-Mulțumim căpitanule evident. am auzit o voce din spate.
Era o voce masculină,dar nu era James. Era un băiat foarte înalt. Mai înalt decât mine,dar nu și decât James. Avea părul negru și ochii căprui. Lângă el era o fată cu un păr creț,până la umeri.
M-am uitat la James și am întrebat:
-Cine sunt ei?
-Ăm...Chris...ei sunt vechii mei prieteni. El e Adrian și ea e Sara.
Nu îmi plăcea de ei. Mai ales de Adrian. Avea ceva în privirea lui ce mă enerva.
-Și voi ce faceți aici? i-am întrebat eu pe noii mei "prieteni".
-Ce crezi? a zis Sara. Am fugit de nebunul ăla ca și James.
-Barnnie. am mormăit eu.
I-am facut semn lui James să vorbim între patru ochi. I-am șoptit:
-Nu am încredere în ei. Probabil Barnnie i-a trimis aici,ca să o fure pe Raven.
-Nici eu nu am deplină încredere în ei,dar mi-au fost prieteni. Și în plus,ei nu îl înghit pe Barnnie. El i-a ucis mama lui Adrian. Sara și Adrian sunt căsătoriți,într-un fel,dar fără acte legale. Au ales să ni se alăture și cred că ar trebui să le dăm o șansă.
După scurtul rezumat al lui James despre Adrian și Sara m-am uitat la ei. Tot nu simțeam că sunt întregulă,dar am ales să merg pe mâna lui James.
-Bine,dar dacă văd că ne trădează îi omor. i-am zis eu lui James și m-am întors spre Adrian și Sara.
-Deci...începem să îți căutăm câinele sau stăm aici toată ziua? a zis Sara.
-Nu e un câine...e un lup. am zis eu deranjată.
-Credeți că l-a luat Barnnie? a întrebat James.
-Posibil. a zis Adrian.
Posibil. Uram până și vocea lui Adrian. Dar trebuia să o iau înapoi pe Raven. Am înghițit în sec și am zis:
-Știți că avem puțin timp și trebuie să ne luptăm cu Barnnie? Nu știu cum o vom lua înapoi până atunci. Ne trebuie un plan.
-De acord. Idei? a zis James.
Sara a avut privirea aceea de "U,u,u! Am o idee de geniu și voi fraierilor nu ați fi putut să o aveți!". Apoi a zis:
-Barnnie a luat-o ca să te aibă la mâna. Noroc că și noi îl avem la mână pe el.
Apoi s-a uitat la Adrian,care a scos din rucsacul lui un fel de...cuțit. Părea cam vechi,dar era foarte ascuțit.
-Ăsta e cuțitul preferat al lui Barnnie. a explicat James.
-Exact. Și noi l-am furat. a zis Adrian mândru.
Am mers în pădure cu caii. Urma să dăm de Barnnie și să îi dăm stupidul lui cuțit pentru Raven.
Am mers ceva și am dat de tabăra lui Barnnie. Erau mulți oameni ciudați și care păreau foarte periculoși. Barnnie s-a ridicat de pe un buștean și a venit spre noi cu câțiva din oamenii aceia ciudați lângă el. Și-a încrucișat brațele și a zis:
-Ce? Deja vreți să abandonați?
-Noi nu abandonam,dar nu știu ce să spun despre tine. am zis eu.
-Atunci probabil ați venit să mă salutați. Adică presupun că ați primit mesajul meu,nu-i așa?
-Da,l-am primit. a mormăit James.
-Hei,uite-l și pe băiatul delăsător ce m-a trădat. a spus Barnnie uitându-se urât la James.
-Nu avem timp de prostii,unde e lupoaica? a zis Adrian cu o postură impunătoare.
-Ce? A...cățeaua a fugit în pădure.
-Ce? am zis eu în cor cu James,Sara și Adrian.
-Da,a fugit. A fost tare supărată. Trebuia să o omor cât am avut ocazia,dar altfel cum mi-as fi luat cuțitul înapoi? Hm...acum va trebui să îl iau cu forța.
Barnnie le-a făcut semn tipilor ciudați și musculoși din spate. Au scos niște puști și le-am îndreptat spre Adrian,care avea cuțitul.
-Wow...și asta e a doua oară când sunt în această situație. a zis Adrian foarte stăpân pe sine.
Trebuia să acționez...

*****************
Hey! Nu am mai postat de mult timp,dar nu am avut timp din cauza școlii,plus că am început o carte nouă (Demonul din Umbre),pe care dacă vreți puteți arunca un ochi. În fine,ce părere aveți de noile personaje? Credeți că Raven e bine? Și ce credeți că va face Crystal în continuare? Vreau să vă aud părerile. Bye! 😘