Lumea Din Umbra

2. Whinchester Industry

TREI LUNI DE LA ACCIDENT

Davina's P.O.V

Trei luni. Azi, 1 Septembrie, se implinesc trei luni de cand traiesc in iad. Trei luni, de cand mama,tata si Isaac, au murit in nenorocitul ala de accident. Cateodata,seara, inainte de a adormi stau si ma intreb de ce Dumnezeu nu m-a luat si pe mine. Doua luni in care am stat in coma, si totusi a decis sa ma lase sa traiesc.Pentru ce? Doar pentru a simti toata durerea aia care, practic, te face sa vrei sa te sinucizi? Pentru ca ea, odata ce ajunge la tine, devine una cu corpul tau si nu te paraseste pana nu mori.

Ziua in care ma trezisem din coma, datorita unei minuni asa cum spuneau doctorii, a fost cea mai oribila zi din viata mea. Nu cred ca exista,defapt sigur nu exista, lucru care sa iti provoace o durere mai tare decat atunci cand te trezesti pe un pat de spital,dupa doua luni cu toate ca tu crezi ca au fost doua ore, total dezorientata si afli ca familia ta a murit. La inceput, nu reuseam sa realizez ce auzisem dar apoi... am simtit cum aerul nu mai reuseste sa ajunga la plamani, simteam cum incepeam sa ma sufoc iar daca Nate nu era acolo, intram iar in coma... doar ca atunci, nu ma mai trezeam niciodata.

El e singurul pe care l-am acceptat in viata mea dupa asta . Dar mai mult decat atat, e si singurul care a stat fara sa il rog eu sa faca asta. A fost aici, mereu, asa cum era si in gimnaziu. A stat cu mine seara de seara si incerca sa imi potoleasca plansul, imi dadea sa mananc pentru ca eu eram incapabila sa ma ridic din pat chiar si pana la baia care se afla la o usa distanta de camera mea. Eram neputincioasa. Dar el... si-a lasat pana si familia ca sa vina sa locuiasca cu mine, pentru a avea grija de o fata care tot ce facea era sa stea in pat, ca o moarta, si sa suspine non stop, fara sa planga, deoarece ramasese fara lacrimi.In tot acest timp,in toate aceste zile, in toate aceste ore, el a stat aici, langa mine. Mi-a salvat viata. Daca nu era el, nu stiu cum as fi rezistat. Nu mai am pe nimeni inafara de el.

Bunicii din partea mamei s-au dus si ei de ceva vreme, bunica din partea tatalui la fel iar de Jill sotul Victoriei, respectiv bunicul din partea tatalui, nu am mai auzit nimic de mult timp. Nici macar nu stiu daca mai traieste, si chiar daca ar face-o sunt mai mult ca sigura ca nu ii pasa de mine. Ultima oara l-am vazut cand aveam 6 ani, iar acum am 18 si inca nu am primit nici un semn de la el cum ca ar mai fi inca in viata. Dar sincer, nici pe mine nu ma mai intereseaza. Poate sa fie mort, sau poate sa traiasca, pentru mine tot mort e. In toti anii astia nu a venit sa isi vada nepoata care acum, are nevoie de el mai mult ca niciodata. Sper sa nu il vad, si sa nu aud de el vreodata. Nu imi mai pasa catusi de putin,in acest moment, daca e sau nu in viata.

Cum am spus, chiar daca traieste, pentru mine este si va ramane mort.

- Iubito, vi sa mananci ? Ti-am facut omleta asa cum iti place tie. se aude vocea grijulie a baiatului meu, care a avut grija de mine in tot acest timp fara sa se planga deloc

- Ai pus si ciuperci ? il intreb zambind, chiar daca am capu bagat intre perne iar el nu ma poate vedea

Dintr-o data, piele mi s-a facut de gania, iar un fior mi-a strabatut tot corpul pana sa imi dau seama ce, sau mai bine zis cine, imi cauzase asta. Buzele carnoase si umede ale lui Nate se plimbau pe gatul meu pana sub ureche,acolo unde ma gadil mai tare.

- Si cascaval peste ! sopti suav la urechea mea, provocandu-mi alte furnicaturi prin corp

- Bine, vin imediat ! Am raspuns entuziasmata, mâțâind apoi ca o pisica, in perna

Dupa ce am auzit usa inchizandu-se, m-am ridicat. Camera era luminata de cateva raze slabe ale soarelui, aproape inexistente, datorita norilor gri ce nu aveau sa aduca vesti bune, care incepeau sa ascunda mingea de foc care din pacate nu mai era asa de foc.

M-am ridicat, buimaca, din pat indreptandu-ma spre rama cu poza mamei ce ma privea cu acelasi zambet cald, cum il avea mereu. Cand am atins marginile de lemn a ramei, am simtit cum colturile ochiilor incep sa mi se umezeasca. Dar nu pot sa plang ! Nu pot, nu vreau, si nu o voi face ! I-am promis, si am de gand sa ma tin de promisiune indiferent cat de greu imi va fi.