Lumea Din Umbra

4. Visul

O lumina alba, puternica, aproape orbitoare imi impunea ochii sa stea inchisi. Era ca si cum as sta in fata soarelui increcand sa ma uit la razele sale de foc dar ochii mi se inchideau, involuntar, chiar inainte de a le vedea. Stateam intinsa pe ceva... nu stiu ce, dar era rece, atat de rece incat incepeam sa simt cum imi amorteste corpul. Ma simteam de parca cineva m-ar fi luat din patul meu cald, si m-ar fi aruncat intr-o camera frigorifica.

De odata, pana si cu ochii inchisi, am putut simti cum ceva se pozitioneaza in fata mea blocand aceea lumina astfel incat, am reusit sa imi deschid ochii. La inceput, imaginea imi era incețoşată dar, cu toate astea imi puteam da seama ca nu ceva bloca lumina, ci cineva. Dupa inca cateva clipiri, mi-am dat seama cine era. Isaac. Fratele meu mai mic.

- Isaac? Am intrebat nesigura de parca as fi asteptat ca corpul fratelui meu sa se preschimbe intr-o creatura ce avea sa ma omoare

- Davina ! A spus el cu o voce tremuratoare, parand ca se straduie din greu sa isi abtina lacrimile

Piciorusele sale mici - cam prea mici pentru un copil de cinci ani - pornira repede spre mine, sarindu-mi la gat si strangandu-ma atat de tare incat incepeam sa ma intreb daca nu cumva ar fi vrut sa imi ia viata.
Obrajii mei s-au facut uzi dintr-o data si, as fi zis ca eu plang daca Isaac nu incepea sa scoata si cateva suspine inabuşite. Imi simteam ochii intepandu-ma dar trebuie sa ma abtin, macar eu. Trebuie sa fiu puternica de data asta.

- Ne-a mintit! A inceput sa tipe, suspinele devenind din ce in ce mai puternice, pieptul lui ridicandu-se ingrozitor de mult iar lacrimile iesins siroaie din ochii lui albastrii. Sa nu o crezi! E o mincinoasa, ne vrea numai raul ! Continua sa tipe printre suspine si lacrimi

Ochii sai albastrii, chiar mai frumosi ca cerul, ma priveau tristi, speriati, neajutorati...

- Isaac. Isaac! Calmeaza-te, despre ce vorbesti? Am incercat eu sa il linistesc

- Iar el te urmareste! Stie totul despre tine! Crede ca esti rea, asa ca ea! Vrea sa te omoare! Dar el nu stie ca tu esti sora mea. Sora mea cea buna !

- Isaac! Cine ne-a mintit? Cine ma urmareste?

- Mama ! Mama e o mincinoasa ! Trebuie sa ai grija! El vrea sa te omoare!

- Cine ? Cine vrea sa ma omoare?

Inima imi bate incredibil de tare, aproape ca incepea sa ma si doara pieptul. Firele de par imi stau lipite de gat de parca as fi mers printr-o furtuna. Nici hainele de pe mine nu erau mai uscate. Desi nu puteam vedea, simteam ca spatele tricoului e ud leoarca.

M-am uitat la ceas. Stapte dimineata?

- Sa ma ia naiba! Spun nervoasa cand imi dau seama ca am dormit prea mult

Mi-am luat repede hainele pregatite inca de ieri si am intrat la dus. Apa fierbinte imi pica in stropi mari pe fata, fortandu-mi ochii sa se inchida. Am tresarit atat de rau cand i-am inchis si imaginea cu fratele meu plangand mi-a reaparut in cap, incat aproape picam in cabina de dus. Incercam sa nu ma mai gandesc la ce a zis Isaac despre mama... si despre acel cineva care ma urmareste si vrea sa ma omoare dar imi era aproape imposibil. Inca de cand m-am ridicat din pat, o senzatie stranie a pus stapanire pe tot corpul meu.

- Neața iubito!

Nate facu un gest cu mana aratand spre scaun, in timp ce mirosul de clatite arse predomina in bucatarie, facandu-ma sa stramb din nas.

- Tu erai treaz in tot timpul asta si nu ai izbutit sa ma trezesti si pe mine? Am spus cu o voce acuzatoare, impungand aerul cu degetul spre el

- Ma gandeam ca aveai nevoie de somn dupa ce ai stat o mare parte din noapte pe internet cautandu-l pe ciudatul ala.

- Ca veni vorba de asta, de lucrurile citite ieri - sau mai bine zis ce nu am citit ieri - iti vine sa crezi ca nu am gasit nimic legat de el ? De parca nu ar exista deloc.

- Dar asta e imposibil, pentru ca ai stat ieri de vorba cu el. Vorbeste in timp ce imi pune trei clatite mai putin arse cu nuca si miere deasupra.

- Da stiu... ti-am zis ca ceva nu se potriveste in povestea asta. O sa il tin azi cat mai mult pe langa mine ca sa ii observ comportamentul.

Infulec o bucata mare din clatitele cu nuca si miere, preferatele mele ! Totusi, pacat ca gustul acela nasol de ars se simte cam prea tare. Dar la cat de mult s-a straduit Nate sa le faca am decis sa imi tin comentariile pentru mine.

- Foarte bune clatitele, acum trebuie sa plec daca vreau sa ajung la timp la lucru. Apropo, azi o sa ajung tarziu pentru ca trebuie sa trec pe la facultate ca sa ma inscariu. Spun si ii zambesc dulce ca sa para cat mai credibil prima afirmatie despre clatite

Mi-a aruncat o privire ciudata, dar m-am dat jos repede de pe scaun si m-am indreptat spre usa facand in asa fel incat sa para ca nu l-am observat. Dupa ce eram gata de plecare, am facut schimb de " te iubesc " cu Nate si am iesit, mergand direct spre BMW-ul meu negru ce ma astepta in fata casei, gata de o plimbare. Desi am ramas cu o trauma din cauza masinilor astora, am reusit sa imi calc pe frica si am mers inainte, fara sa privesc in jos.

Dupa aproximativ 20 de minute de mers, am ajuns la destinatie. Cand m-am asigurat ca masina este inchisa, am pornit spre usile mari si invizibile, as putea spune, ale firmei. Ajunsa iar in acel hol imens, am observat ca blondina cu care vorbisem ieri, Hailey, nu era la birou, lucru care m-a facut sa imi pun intrebari. Pentru numele lui Dumnezeu! Poate ca nu vine azi, sau pur si simplu intarzie putin. Nu toti sunt obsedati de punctualitate, asa ca tine! Mi-am auzit constiinta comentand.

Mda... probabil ca asa este. Adevarul este ca, de la un timp, am devenit cam sceptică.
Am ridicat, intr-un fel nepasatoare, din umeri si am pornit catre lift.

- Ah, minunat! Mormait incet, cat sa aud numai eu, cand am vazut ca liftul de afla la etajul 21

Totusi... cat timp vine liftul jos, poate totusi ar trebui sa merg pana acolo si sa ferific. Doar asa... ca sa fiu sigura.

- Buna ziua! Am spus spre doamna batrana din fata mea

Aceasta a ridicat degetul aratator sus, in semn de " asteapta putin" apoi a continuat sa vorbeasca la telefon. Cat timp bobmanea ea ceva pe acolo, nu ma puteam abtine sa nu ma uit la ochelarii ei care pareau a fi de prin anii 90'. Lentilele erau perfect rotunde, mici, cat pumnul unui bebelus nou-nascut, de o culoare maronie, dar un maro foarte ciudat si...

- Domnişoara Whinchester ! Cat ma bucur sa va intalnesc ! Spune ea intrerupandu-ma din, ei bine, holbat

- Va rog, spuneti-mi Davina ! E o placere si pentru mine.

- Ma bucur ca ati venit aici, m-ati scutit de un drum pana la etajul 22. Spune aceasta usurata de parca ar fi trebuit sa urce zeci de scari ca sa ajunga acolo

- Ce este la etajul 22? Intreb curioasa, nestind la ce se refera

- Biroul dumneavoastra. Banuiesc ca Styles nu ti l-a aratat ieri, nu? Ah, sti, uneori baiatul ala iti poate fi ca un ghimpe-n coasta! Dar e un angajat bun, al naibii de bun! Daca nu ai avea parul asta roscat natural, oh, fara indoiala as spune ca e fratele tau! Vorbi aceasta, lasandu-ma complet muta

Ce Dumnezeu tot vorbeste acolo? Doamne... niciodata nu voi intelege cum de femeile trecute de 40 de ani pot deriva de la un subiect asa usor. Intr-o secunda vorbesti cu ele despre pisici, iar mai apoi te trezesti ca iti povestesc tot ce s-a intamplat in al 2-lea razboi mondial...Pe bune... cum ?

- Uite aici insigna ta. Ai grija sa nu o uiti, altfel ma tem ca nu iti vei mai putea accesa biroul. Si sper sa iti placa poza, era singura ramasa in biroul tatalui tau..

M-am uitat la fata cu parul de un rosu aprins, ca focul, cu un zambet larg pe fata, cu o sclipire in ochi... o sclipire care din pacate, aceeasi fata, dar cu o alta varsta, nu o mai are.

- Multumesc ...

- Geneviv. Imi poti spune Geneviv

- Pai, atunci, iti multumesc mult pentru insigna Geneviv!

- E placerea mea sa te ajut Davina !

- Ah.. si, inainte sa plec, nu se intampla sa sti ceva de fata blonda Hailey care sta putin mai incolo, nu?

- Hailey... Hailey.. a da! Blondina aia si-a dat ieri demisia ! Spune lasandu-ma total socata

Dar ce motiv ar avea sa demisioneze....