Sarah trebuie să ajungă din moment în moment. I-am făcut toate temele, am pregătit toate cărțile pentru meditații. Locația : camera mea. Am luat în considerare spusele lui Jade și m-am îmbrăcat mai lejer, jeanși și un tricou. Fața încă mă doare, dar suportabil. O bătaie se aude în ușă și o invint să între pe Sarah care e surprinsă de felul în care arăt, probabil.
-Tu ești Lucas, sau esti fratele lui geamăn? Chicotesc.
-Eu sunt.
-Trebuia să îmi dau seama după... Semne.
-Arăt îngrozitor, știu.
-Ai meritat-o. Nu eu te-am pus să îl faci dobitoc pe Noah.
-Nu eu l-am făcut, așa s-a născut. Începe să râdă și sunetul ăsta îmi gâdilă auzul.
-Îmi place noul Lucas, stilat și amuzant și nu la fel de timid.
-Așteaptă până luni, cine știe ce mai schimb.
-Poate îți faci o nouă iubită. Actuala e cam tupeistă, nu e bună pentru tine, spune așezându-se.
-Cine e bună pentru mine? Mă așez lângă ea.
-Cineva ca tine, timid și...
-Tocilar, știu.
-Voiam să zic atractiv.
-Tu ești Sarah Dupont? A fost un compliment în care nu era și o amenințare. Te-a plătit cineva, ti-au făcut ceva părinții mei să spui asta?
-Nu, prostuțule.
Clipesc des și o îndemn să începem meditația. Iau cartea și încep să îi explic. Ea începe sa facă un exercițiu și îl greșește. Mă ridic de lângă ea și în timp ce îi explic mă așez pe scaunul din fața biroului și scriu formula pentru a o înțelege mai bine. Îi arăt foaia pe care scrisesem și ea doar se holbează la mine de parcă aș vorbi în chineză, și cred ca o fac. Matematica nu e o materie ușor de înțeles.
-Mi-e imposibil.
Clatin din cap și mă apropii de pat. Mă așez din nou lângă ea și încerc să îi explic mai pe înțelesul ei. Mă privește cu atenție, nu se gândește la ceea ce îi zic, doar mă privește.
-Nu o să înțelegi dacă nu ești atentă.
Își pune mâna pe obrazul meu și îmi trasează ușor cu degetul său mare vânătăile de pe față. Palmele mi se umezesc și pot să jur ca am vazut-o că s-a apropiat de mine. Mă aplec ușor de ea și îmi așez ușor mâna pe obrazul ei. Când suntem la un milimetru distanță se retrage. Îmi iau mâna și privesc foile din fața mea. Își drege glasul și spune:
-Mai explica-mi o dată, o să fiu atentă.
Și așa a fost, dar eu nu prea. Eram cu capul în nori, inima îmi bătea de 2000 de ori pe minut când se apropia puțin de mine. Palme îmi transpirau și mă bâlbâiam. Eram agitat și nu stateam locului. După două ore Sarah pleacă. Rămân singur analizând ce urma să se întâmple. Aproape... Aproape m-am sărutat cu fata care mă amenință să îi fac temele. Îmi umezesc buzele cu limba înainte să mă întind în pat. O bătaie în ușă se aude, apoi glasul răgușit și gros al tatei care mă întreabă dacă poate să intre.
-Da, tată, poți intra. Tata intră și se așază pe pat la o distanță considerabilă. S-a întâmplat ceva?
-Lucas, aș vrea să vorbim.
-Sigur. Despre ce?
-Fiule, știi, când un băiat și o fata sunt singuri... Ajung să... Măresc ochii uimit, mă ridic în șezut privindu-l șocat.
-Tată, doar nu crezi ca eu și Sarah... Oh Dumnezeule.
-Încerc să îți spun doar să te protejezi. Mă las înapoi pe spate punandu-mi mâinile peste față.
-Știu cum decurge treaba asta. Nu trebuie să mă avertizezi.
-Bine.
-Și între mine și Sarah nu e nimic. O meditez la matematică.
-Există altă fata?
-Nu, tată, nu există. Cine ar vrea să stea cu tocilarul școlii? Fetele vorbesc cu mine doar să îmi ceară tema sau să le spun la teste, dacă le refuz... Ajung așa.
-De asta arați așa?
-Nu, l-am făcut dobitoc pe prietenul unei fete.
-Ce fata?
-Sarah.
-Și acum mai vine la tine. Nu are rușine.
-Nu e vorbă de rușine, nici nu ar trebui să îi fie. Noah a dat în mine când ea nu era. Dacă ea ar fi fost eu nu mai avea curaj.
-E atât de rea Sarah?
-Nu. Dar să ai o prietenă ca ea e ca și cum ai avea o vedetă ca prietenă. Noah profita de popularitate ei și ea nici măcar nu își dă seama.
-Îți place de ea?
-Ar trebui să îmi fie frică de ea la câte mi-a făcut, dar nu îmi e.
-Lucas, te-am întrebat altceva. O placi?
-Tot liceul o place tată, dar eu...eu nu știu.
Ușa se deschide și mă ridic în șezut, din nou. O privesc atent în timp ce mama intră. Mă anunță că am un musafir. Mă ridic în picioare și cobor în living. Jade mă aștepta pe canapea. Îmi zâmbește și se apropie de mine. Mă salută și mă sărută pe obraz. O salut înapoi uimit de gestul ei. Decidem să ne plimbăm puțin prin parcul din apropiere. Mergeam în liniște, niciunul nu spunea nimic. Mă simțeam inconfortabil. Voiam să îi spui lui Jade ce s-a întâmplat cu Sarah, dar ceva mă reținea.
-Lucas, eu... Vreau să îți spun ceva.
-Ce e? S-a întâmplat ce...
Și înainte să termin ce aveam de spus Jade se apropie de mine. O priveam curios. Se ridică pe vârfuri și își zdrobește buzele de ale mele. Tot ce faceam era să mă holbez șocat. Fac un pas în spate retrăgându-mă. Spun un "Îmi pare rău!" șoptit și plec. Eram șocat, Jade mă place și eu o resping. E o fata genială, dar e mult prea curajoasă și tupeistă pentru mine, eu abia îmi fac față mie, dar ei. O iubesc pe Jade ca pe sora mea, mi-a fost mereu alături, dar doar atât. Niciodată mai mult. Toată treaba asta mă derutează îngrozitor. Întâi fază cu Sarah, apoi cu Jade. Când Sarah s-a apropiat de mine să mă sărute inimă mi-a stat în loc de bucurie, dar când s-a retras... M-am simțit respins. Când Jade m-a sărutat, am rămas surprins, nici o altă reacție, nici o dovadă că mi-ar fi plăcut acel sărut. E adevărat, sărută foarte bine, dar îmi doream să fie Sarah în locul lui Jade. Ei sigur i-aș fi răspuns gestului și aș mai fi făcut multe altele, dar nu era Sarah, era Jade. Îmi trec o mână prin păr ciufulindu-l și mă așez pe o bancă. În jurul meu sunt o mulțime de cupluri care se sărută, se îmbrățișează și își spun cuvinte frumoase. Dacă stau bine să mă gândesc, Jade e prima fata care m-a sărutat, prima fata care a arătat vreun sentiment pentru mine, iar eu... Eu am lasat-o baltă. Mă simt prost ca nu simt și eu același lucru pentru ea, sau că am facut-o să creadă că am putea fi ceva mai mult decât prieteni. Dar nu tu îi dictezi inimii, ea îți dictează ție. Privesc un cuplu care se sărută și îmi zic "Cât de caraghios ești tu, nici de o prietenă nu ești în stare. Ai avut ocazia să ai o prietenă pe care o cunoști de o viață și tu ai respins-o. Nu te-ar vrea nimeni pe tine, ești un tocilar, ești neatractiv, plictisitor și timid. Te-ai înroșii ca racul dacă ai vedea o fata în lenjerie.". E foarte adevarat. Am nevoie să îmi fac ordine prin gânduri.
