SARAH
De câteva săptămâni nimeni nu știe nimic de Lucas, nu a mai venit la școală, nu a mai vorbit cu nimeni, nici măcar cu iubițica lui. Nu sunt geloasă, dar sunt singura care observă ca tipa aia, Jade, îl place. Oare nu mai vine din cauza incidentului din camera lui? M-am pierdut cu firea și... Nu vreau să fiu curvă, dar am ales să mă despart de Noah. Motivul : necunoscut. Nici măcar eu nu-l știu, dar am făcut-o. Deși a insistat că se va schimba să îmi facă pe plac, l-am respins. Mai mereu eram cu capul în nori, mă gândeam în continuu "Cine îmi mai face mie temele?". Știu, sunt egoistă. Dar nu mă refeream chiar la teme. Îmi plăcea să îmi petrec timpul cu Lucas, chiar dacă el era mai timid și îl intimidam ușor, îmi plăcea prezența lui. Îmi plăcea stilul lui Lucas cel vechi, mereu elegant și îți inspiră o stare de om de afaceri, dar când te apropiai să îi vorbești, se intimida. Nu mai spunea nimic în afară de acel simplu "Bine.". Dar eu... Eu am scos câteva cuvinte de la el. Fie acelea și pentru meditații, unde el vorbește întruna. Mi-e dor de timiditatea aceea. Mi-e dor de pălăvrăgeala lui în timpul meditației sau de încercarea lui de a spune nu când știe ca oricum va fi da. Mi-e dor să îl ameninț că dacă nu îmi face temele sau mă meditează îl bat. Mie dor de el. Privesc spre intrarea liceului in așteptarea lui. Prietena mea, Emma, se pare ca are timp de discuții, asa că începe să îmi toarne pe urechi noile informații acumulate în ultimele ore despre ce s-a mai întâmplat. Privirea îmi fuge la poartă și îl vad pe Lucas apropiindu-se de mine. Sigur nu-mi imaginez? E chiar Lucas?
-Sarah, vreau sa vorbim, glasul autoritar si privirea serioasă mă face să cred că acest nou Lucas e o variantă mai puțin timidă.
Încuvințez și îmi anunț prietena că o părăsesc pentru câteva momente. Ajungem în locul în care îl chemam pe Lucas adesea pentru a discuta despre teme sau meditații. Devenise locul nostru. Face aceași mișcare ca cea pe care am facut-o eu ultima data cand ne-am intalnit aici. Se intoarce brusc spre mine, eu ma izbesc de pieptul lui și simt toate acele pachețele de muschi pe care nu credeam că îi poate avea cineva ca Lucas. Ma prinde de umeri și mă privește fix în ochi. S-a zis și cu intimidatul. Îi sustin privirea.
LUCAS
Ne privim în ochii fără ca vreunul dintre noi să scoată vreun cuvânt. Știu că eu am vrut să vorbim, dar cum aș putea spune ceva când acei ochi de smarald mă topesc? Nu știu ce era mai penibil, faptul că stăteam precum două statui sau că eu am intenționat să cred că voi avea curajul sa-i spun ce aveam pe suflet în văzul tuturor. Îmi las mâinile să alunece pe brațele sale până îi cuprind palmele, dar îi dau drumul odată cu oftatul meu.
-Ma mut saptamana viitoare, a fost tot ce am reușit să spun.
Nu asta era tot. Erau multe pe care voiam sa i le spun, dar inima nu mă lăsa. Nu am avut niciodata curajul să o privesc în ochi și să îi vorbesc, nu aș fi pregătit sub nicio formă să îi spun tot ce simt pentru ea, și nu cred că voi mai avea șansa asta.
-Și cu liceul cum vei face? Nu cred că părinții tăi te vor lăsa să rămâi aici sau să faci traseul de două ori pe zi.
-Sarah, mi-am depus deja formularele de înscriere. Vineri am zborul spre Paris.
-Si mie cine îmi mai face tema?
-Nu-mi vine sa cred cat de egocentrica poți fi, spun pufăind.
-Tocmai ai pufăind la mine?
-Da, și ce o să îmi faci? Am luat cursuri de autoaparare, nu mai sunt atât de vulnerabil pe cât ma știai. Rămas bun, Sarah!
Mă retrag și merg spre ieșire. Nu-mi vine să cred cât de egoistă poate fi. Se gândeste numai la ea. Ah, Lucas, cât de prost ai fost să crezi că va schimva ceva mutarea ta. Sarah nu va fi influențată nicicum. Se gândește doar la propria persoana. Conștiinta mea are dreptate. Era și o vorba, ochii verzi niciodată să nu-i crezi. Nu o să mă mai încred în ochii ei de smarald, în buzele ei trandafiri, în inima ei de gheata, în ea. Îmi voi reîncepe viata, dar nu ca tocilarul din Bourges, ci ca băiatul normal din Paris. Îmi aud numele strigat de o anumita șatena. Mă întorc spre ea.
-Infatuato!
Singurul cuvant pe care apuc sa il spun inainte ca gura ei să se zdrobeasca de a mea frământându-mi buzele. Eram surprins, dar îmi doream asta. Oh Dumnezeule, ce mă fac? O dată în viața ta, Lucas, nu gândii. Lasă-te purtat de val. Și așa am făcut. M-am lăsat purtat de val răspunzându-i. Dumnezeule, ce buze delicioase. Se desprinde din sărut cu buza mea între dinții ei. Prezența ei îmi provoca un sentiment ciudat. Oare, asa se simte când ești îndrăgostit?
-Ce înseamnă infatuată?
-Îngamfată, înfumurată.
-Ai prins tupeu de când cu Noah, unde a dispărut timidul meu?
-Al tău? Gura mi-o ia pe dianainte și ochii mi se măresc. Al ei?
-Al meu, repetă pe un ton șoptit, dar foarte senzual.
Îmi analizează chipul, iar eu pe al ei, caut o cale de scapare, apoi observ, acel lucarit din privirea ei, colțurile buzelor ridicate în sus, mâinile care i se plimbau nestingherite pe antebrațul meu, încercă să mă vrăjească. Era una din farsele ei de a râde de mine.
-Te distrezi pe seama mea, Sarah? Glasul îmi era scăzut și neutru. Așteptam atent următoarea ei mișcare. Urma să imi ofere un nou sarut ăi apoi am realizat care era arma ei, sărutul. Stai departe de mine.
Cuvintele mi-au iesit precum o amenințare, apoi m-am întors și am pleca lăsând-o derutată. Sarah Dupon este una dintre cele mai meschine fete pe care le-am cunoscut. Sărutul ei e vrajă pentru mintea mea, dar nu se va mai întampla. Ajung acasă, parintii mei ma priveau atenți, analizându-mi fiecare mișcare. Mă simțeam incomod privindu-mă atât de atenți, dar nu aveam destul curaj să vorbesc fără să mă fac stacojiu.
-Lucas, putem vorbi? Tata ma scoate din visare, iar eu simt ca iau foc dacă urmeaza o alta discutie ca între bărbați.
-Si... Sigur, spun bâlbâîndu-mă.
Îmi face semn spre bucătărie. Mi-o ia înainte, iar eu îl urmez. Mă îndeamnă să mă așez, iar eu mă supun. Mă rugam la ceruri să nu urmeze o discuție legatq de fete, pentru că deși ii zic ca stiu la ce să mă aștept, sunt total pe lângă.
-I-ai spus? Întrebarea lui îmi provoacă o confuzie totală.
-Despre ce?
-Despre mutare, Lucas, spune tata exasperat. V-am văzut sărutându-vă.
-Asta n-a însemnat nimic, tată. Sarah e... E doar o infatuată, m-a sărutat doar din pură plăcere de a rade de mine mai târziu. Sărutul a fost... O greșeală.
-Femeile sunt complicate, fiule.
-Mie-mi spui. Tată, ai avut vreodată o prietenă foarte bună care a vrut să fiți mai mult?
-Da.
-Și ce-ai făcut?
-M-am însurat cu ea. Ochii mi se măresc.
Hei, am revenit. Sper ca v-a placut acest capitol, ăă... stiu ca nu e foarte reusit, dar e un inceput. Urmatorul capitol nu stiu cand o sa il postez. O zi frumoasa tuturor! 💋
