SARAH
Se muta. El chiar se muta. De aproape doua zile ma tot gandesc la asta. A venit la școală, dar nu mă privește și mă evită. Nici eu nu am prea încercat să îi vorbesc, nu pot risca să ajung numită iubita tocilarului. Lucas nu mai e tocilarul acela elegant, e chiar sexy acum, dar tot e batjocorit. Uite-l. Subconștientul meu reacționează fără voia mea. Mă îndrept spre el și oricât aș pretinde că vreau să mă opresc, înaintez rapid spre el. Mă observă, dar dă să plece din grupul său de... ce or fi ăia pentru el.
-Lucas!
Strigătul meu răsună în toată curtea, toți ochii fiind ațintiți acum asupra noastră. Fie ce-o fi. Toți se așteaptă să îl umilesc pe Lucas, dar corpul meu acționează contrar. Mă privește încruntat și știu că încă e supărat pe mine. Mă opresc la câțiva pași în fața lui analizându-l. Claia aceea de păr blond e aăezată diferit, într-un mod... diferit, iar ochii, oh, ochii aceia de topaz albastru si buzele mari, catifelate. Nu rezist tentației și mă reped asupra buzelor lui, în văzul tuturor. Îmi risc reputația pentru acest sărut. De ce? Acum stiu de ce, pentru că îl plac, am ajuns să îl plac pe acest Lucas. Reacționează la sărut, își duce mâinile în jurul taliei mele, limba lui jucându-se cu a mea, buzele lui presându-le pe ale mele. Îmi duc mâinile după gâtul lui și îl trag mai aproape. Câteva clipe mai târziu ne despărțim uitându-ne unul în ochii celuilalt. Se desprinde de mine ca ars uitându-se in jur.
-Reputația ta. Șoptește cu ochii mari.
-Nu conteazq, spun facand un pas spre el. Mergem?
Îl iau de mână, iar acea expresie surprinsă se transformă în confuzie. Își coboară privirea spre mâinile noastre, iar ușor, ușor, i se așterne un zâmbet așa frumos pe chip. Ridică privirea spre mine. Arată precum un băiețel după ce desface cadourile de Crăciun. Îl trag după mine spre clasă. Odată ajunși în clasă îl împing să se așeze pe un scaun pentru a-l putea privi. Îsi înfășoară brațele în jurul taliei mele, îmi așez mâinile pe după gâtul lui. Zâmbetul i se șterge de pe chip.
-Ce s-a intamplat?
-Voi pleca.
-Putem avea o relație la distanță, ne vom vizita de câte ori vom avea ocazia.
-Nu va fi același lucru.
-Voi avea grijă de tot, nu-ți face griji.
-Ce se va întampla cu reputația ta?
-Nimic.
-Dar...
-Îmi placea mai mult când nu vorbeai atât de mult, spun zâmbind. Nu-ți mai face atâtea griji.
Mă asez pe piciorul lui privindu-l în ochi. Îl sărut pe obraz și îmi las capul pe umărul lui inspirând-i parfumul. Ușa clasei se deschide si Emma își strecoară capul uitându-se in jur. Când ne vede, ochii i se măresc, iar gura i se deschide.
-Sarah, vino puțin, spune făcându-mi semn cu mâna.
-Vin imediat, îi spun lui Lucas sărutându-l pe obraz.
Mă ridic de pe piciorul său și o urmez pe Emma pe hol. Mă prinde de mana trăgându-mă după ea. Mă opresc trăgând mâna.
-Ce ți-a făcut? Te-a amenințat? Te-a șantajat?
-Em, despre ce vorbești?
