Lupta pentru aceasta iubire.

Cealalta fata a Yunei.

Ofta adinc si inchise un moment ochii, la stralucirea undelor de sore in fereastra cancelariei. Se ridca si merse spre usa, iesind ii veni in minte fara placere, imaginea lui Kang Tae- Wook. Risete zgomotoase o adusera inapoi la realitate si se uita grabita la ceas. Era cinci fara zece. "Trebuie sa ajung mai repede" isi spusese ea grabindu-se, spre iesirea liceului.

Ajunsa in fata sectiei de politie, intra ca o furtuna si merge fara sa se uite in stanga si in dreapta spre biroul sefului. Acolo toti colegii lui Dong-Woo o asteptau.

- Cum s-a putut sa se intample asta? Voi ce faceati? Incepand sa planga tipa spre ceilalti.

- Yuna, te rog.

- Nu nu nicio Yuna. Il intrerupe nepoliticos pe comandant. Va numiti colegi, coechipieri si nu sunteti in stare sa aveti grija unul de altul, cum de numai el a fost impuscat si voi nu? Spuneti daca aveti ceva de spus!

- Yuna, el a fost singur trimis in misiune, nu am vrut sa afle Tae- Wook ca il spionam, dar cand sa ne trimita o informatie valoroasa, Dong-Woo a fost impuscat si chiar de Tae-Wook. Ne pare rau dar nu puteam sa punem si vietile celorlalti in pericol. Se apropie de Yuna si o bate usor pe umar.

- Nu pot sa cred. Se aseza pe un scaun si plange din ce in ce mai tare. Daca nu ati vrut asta, ajutati-ma sa ma razbun pe el.

- Noi, putem sa te recrutam in echipa daca vrei, dar va trebui sa inveti ceea ce facea si Dong-Woo.

Acceptand, Yuna primeste un mesaj de la sora ei zicandu-i ca mama lui Dong-Woo este in spital. Dar inainte sa plece Yuna se uita la viitorul ei sef, iar acesta isi dadu seama ce vroia fata.

- Te las singura, daca ai nevoie de ceva ne chemi. Oftand adanc si iese din camera si o lasa pe Yuna impreuna cu trupul altui barbat crezand ca este Dong-Woo. Dupa ce i-a spus multe lucruri Yuna iese si se indrepta spre spital. Ea si mama lui Dong-Woo erau bune prietene, iar acum ca fiul ei a murit nu se stie ce se va mai intampla.

- Yenny, te rog, hai sa plecam de aici. N-ar fi cazul s-o deranjam.

Vorbele soptite trebuira sa patrunda durerea si calmantele sa ajunga pana la ea. Totusi reusira. Yeon-Soo isi deschise ochii umflati. Camera de spital era, intunecata, dar lumina slaba a zilei care se strecura prin jaluzelele trase parea doreros de stralucitoare. Ii trebui un moment ca ochii sa i se obisnuiasca. Yuna statea langa patul ei. Impreuna cu sora ei. Doamna Yeon-Soo nu era multumita ca era in viata si ca prognoza insanatosirii ei era pozitiva.

- Haideti doamna Yeon-Soo nu va mai necajiti, stiu ca va este greu si mie imi este, dar trebuie sa luptati sa fiti in viata macar dumneavoastra. Am nevoie de mama mea. Ii spune Yuna doamnei, cu ochii in lacrimi incercand sa schiteze un zambet pe fata palida si trista.

- Asa este, vom fi mereu langa familia dumneavoastra si nu o sa mai lasam pe nimeni sa va faca rau. Eu s Yuna promitem asta! Spune Yenny luandu-i mana doamnei si a surorii ei zambind usor fortat.

- Haide, sa iesim sa o lasam sa se odihneasca.

Iesind din camera, Yuna o trage cu putere pe Yenny de brat si se uita furioasa la ea incercand sa se calmeze.

- Cand aveai de gand sa imi spui ca lucrezi cu Dong-Woo? De cand esti tu politista?

- Surprizaa!! Yenny incerca sa zambeasca usor dand usor din maini. Uite Yuna, nu am vrut sa iti spun pentru ca totul era top secret, ai vazut ca nici Dong-Woo nu ti-a spus si ti-a ascuns adevarul timp de 2 ani, nici eu nu aveam cum. Imi pare rau, chiar imi pare.

- Bine, bine, sa spunem ca o sa te iert, dar va fii greu antrenamentul? Se uita la Yenny incepand sa rada si isi pune mana dupa gatul surorii sale.

- Si asta e top secret. Rade si o imbratiseaza strans. Dar daca o sa ma duci undeva sa beau ceva, probabil, se uita la ceas, in maxim 2 ore iti spun tot antrenamentul.

- Atat de slaba esti?

Si fetele o iau la pas spre iesirea din spital indreptandu-se spre un local. Imediat cum intra pe usa localui Yuna striga catre chelner "da-mi niste soju" si se aseaza la o masa.

- Deci, imi spui dupa doua ore?

- Daca incerci cu soju o sa iti spun. Fetele rad si se uita una la alta.

Dupa doua ore incercand sa o ameteasca bine de tot, Yenny nu isi mai putea opri gura din vorbit, iar Yuna asculta si era foarte captiva incat isi nota anumite lucruri pe un carnetel. Yenny ii spuse tot felul de lucruri, despre tehnici de batai, arme si altele.

- O-o-oricum nu iti va fi greu Yuna, ca o sa iti prinda bine lectiile de taekwondo. Da din cap si din mana sughitand.

- Ohh, ok, bine, e vremea sa mergem acasa, am cam sarit calul.

- Ohh haide Yuna, suntem fete mari putem sta mai mult. Mereu m-am saturat ca mama sa ne spuna la ce ora sa venim sau ce sa facem, mai bine ne-am muta singure.

- Sa stii ca nu e o idee rea.

Ajunse acasa mama fetelor simte mirosul de băutură al lui Yenny dar nu spune nimic incercand sa scape de o cearta apriga.

- Hei hei hei, avem o veste, o sa ne mutam singure. Spune Yenny incercand sa nu cada pe podea.

- Ceee? Foarte surprins tatal lor se ridica de pe canapea.

- Daa..si asa m-am saturat de voi, maine vom pleca din casa asta de nebuni.

- Yeenyyy!!

- Nicio Yenny draga mea surioara, m-am saturat ca mama sa imi dea o ora la care trebuie sa fiu acasa m-am saturat cand imi spune ce sa fac. Iar tu domnule, sa taci pentru ca nu ai niciun drept asupra noastra. Nu esti tatal nostru.

Atunci Yenny pleaca sus in camera sa trantind usa. Yuna se duce dupa ea si incearca sa o calmeze pana a doua zi de dimineata cand fetele se trezesc inaintea parintilor si grabindu-se, se duc la sectie.

- Yuna, tu ramai aici si inveti ce o sa iti zica comandandul da? Iar eu ma duc acasa si strang lucrurile pentru ca o sa ne mutam. Fetele isi iau ramas bun si fiecare se duce in treaba lor.

Yuna incepe sa invete despre toate drogurile si numele a toti din mafia drogurilor. Dupa multe multe repetitii Yuna stia la perfectie numele drogurilor si cum sa le recunoasca. La fel se intampla si cu numele maiotilor, stia absolut totul despre ei. Stia chiar mai mult decat sora sa, asta fiind un compliment de la comandand dandu-i forta si mai multa. Yuna nu regreta nimic din ce invata acum. In tot acest timp Yenny lua bagajele si le muta la noul lor apartament fix in inima Seulului. Pana acum cele doua impreuna cu parintii au trait intr-o casa, nu pot spune modesta, au avut tot ce si-au dorit deci puteti sa va imaginati si ce fel era casa. Nu Seul, intr-un cartier luxos din Busan.

- Yuna pot spune ca te descurci de minune, stii foarte bine pana acum aceste lucruri. Ma bucur, dar inca mai ai de invatat.

- Ce?

- Pai tehnica batailor, armele cum sa le folosesti si ce sunt, sii va mai trebui sa inveti cum sa fi o doica buna. pentru ca avem nevoie pentru noua misiune. Vrem sa te infiltram in casa lui Tae-Wook.

- Ohh, pai eu sunt profesoara deci stiu cum sa ma comport cu copiii, chiar imi plac foarte mult.

- Atunci e bine. Spor la treaba.

Trecusera doua luni iar Yuna stia totul pe dinafara, arme, droguri, mafioti, era fix Dong-Woo doar ca era varianta feminina. Dupa o zi foarte agitata si plina cu noi lucruri Yuna ajunge acasa intampinata de Yenny.

Stoarsa de energie, se trinti pe pat cu fata in sus, ca o papusa de cirpa. Fortindu-se sa respire incet,simti curand caldura si tensiunea scurgandu-i-se din corp. Cu ochii inchisi, involuntar, gandurile ei se intoarsera la plecarea ei din liceu. Domnul director, nedumerit si suparat de demisia ei brusca, ii ceruse o explicatie. Raspunsul ei nu fusese sincer. Nu-i spusese ca nu mai putea lucra din cauza noului ei servici.

- Maine e prima zi in calitate oficiala de bona pentru fratele lui Tae-Wook nu?

- Da si nu stiu cum o sa reactionez daca o sa il vad.

- Haide Yuna, o sa fie bine. Doar trebuie sa te calmezi si va fi bine. Cele doua se imbratisara si se puse in pat.

Comentati si daca va place puteti vota!