Fata cu esarfa verde

Epilog

Zilele treceau iar Olivia devenea din ce în ce mai trista. Iubirea lui Andrew fata de ea nu se diminuase ci din contra creștea pe zi ce trece. Nu o putea uita, era asa frumoasă. Lucrurile intre ei erau diferite, Andrew încercă sa se distreze cat mai mult cu surioara lui dar ea încercă sa stea departe de el pentru ca știa ca încă o iubea și nu vroia sa sufere după. Ultima zi a Oliviei a început frumos. Soarele începuse sa strălucească și își arata pe rand cate o raza pe fereastra sufrageriei Oliviei. Ele ii luminau chipul adormit al lui Andrew. De când a aflat ca Olivia este sora lui nu prea mai mergea în apartamentul lui, doar ca sa își ia haine. Sam se simțea ignorat de prietenul lui și chiar într-o seara sau certat foarte rău dar s-au împăcat după câteva zile, Sam cerându-și scuze iar, Andrew spunându-i ca vor avea o seara a băieților cat de curând.

Andrew pov.

Soarele ma trezește devreme. Ma dau jos de pe canapea și ma îndrept spre bucătărie unde pregătesc un mic dejun pentru surioara mea draga.De când am aflat ca este sora mea petrec mult timp cu ea. Am învățat chiar sa și gătesc. Acum știu sa fac mâncare. Ii pregătesc niște oua ochiuri cu Bacon prăjit și clătite cu sirop de zmeura alături de un pahar de suc natural de portocale. Pun totul pe o tava și iau un trandafir roz preferatul ei. Ma îndrept spre dormitorul ei și ii pun tava alături de ea pe pat. Este atât de gingașa și fragila când doarme. Ii dau un pupic pe frunte iar ea se trezește.

- Andrew, ce cauți aici?

- Buna dimineața, somnoroaso. Ți-am pregătit micul dejun.spun eu punându-i tava pe picioare.

- Mm, miroase bine. Buna dimineața!

- Vreau sa mănânci tot pentru ca în locul în care o sa mergem vei ave nevoie de forță.

- Unde mai ai de gând sa mergem acum? spune ia în timp ce mirosea trandafirul

- Surpriza! Ști ca nu am de gând sa iți spun.

- Este prea multa mâncare ia și tu.

- Bine dar după ce mâncam vreau sa te pregătești.

- Dar nu știu unde mergem și nu știu cu ce sa ma îmbrac.

- Mai ști când mi-ai spus ca nu ai fost niciodată cu cortul?

- Da. Sa nu îmi spui ca mergem?

- Exact. Vine și Sam cu iubita lui Maya. O sa ne distram.

- Super, mulțumesc mult frățioare!

- Cu placere, ii șoptesc eu și pe urma  o iau în brate. Mănânc doar o clătita cu sirop de zmeura și gust din Bacon și restul îl las ei. Mi se topesc în gura, sunt absolut delicioase. După ce termina tot de mâncat  ia trandafirul și îl pune în vaza care se afla pe birou lângă ceilalți din zilele anterioare.

- Te las sa te pregătești, ii zic în timp ce iau tava de pe pat.

Deschid ușa dormitorului și o las sa se pregătească. Spăl vasele și ma întind pe canapea. Dintr-o data aud un țipat și un zgomot puternic semn ca a căzut cineva. O nu, Olivia! Alerg spre dormitor unde o găsesc pe podea leșinată curgându-i sânge din nas. Sun repede la salvarea și o ridic de pe jos punându-i cu capul în poala mea ca sa îl țin cat mai pe spate. Ambulanta ajunge repede și o transporta la spital. Medici ii acorda primul ajutor și aveau grija de ea.

Eu aștept pe hol lângă salonul ei. Când un medic iese din salonul ei îl întreb de situația Oliviei.

- Domnule doctor, cum se simte pacienta?

- Sunteți vreo ruda de-a domnișoarei?

- Da sunt fratele ei.

- Boala domnișoarei a ajuns la final, momentan este stabila și conectata la aparate.

- Cat timp va mai trai?

- O ora maxim doua. Puteți sa mergeți sa o vedeți.

Ii mulțumesc doctorului și intru în salon. Când o vad pe patul acela conectata la aparate îmi dau lacrimile. Merg lângă ea și o iau de mana. Ea își deschide ochi ciocolatii.

- Andrew, promite-mi ca o sa iți amintești de mine și ca nu ma vei uitat niciodată.

- Iți promit și nu numai eu nu te voi uita niciodată ci și oameni care pe i-ai ajutat pana acum.

- Dar ei nici măcar nu știau cum ma cheamă.

- Își vor aduce aminte de fata cu eșarfa verde care a avut grija de ei și le-a acordat atenția sa.Nu te vor uita niciodată. Ai un suflet prea bun.

- Mulțumesc pentru tot,  Andrew.

- Cu placere.

- Îmi este frig și ma simt asa obosita, spune ea făcându-se din ce în ce mai alba.

Pun o pătura peste ea și ma așez pe scaunul de lângă pat.

- Nu te va uita nimeni, asta iți promit sigur. Lumea o sa te știe simplu drept "Fata cu eșarfa verde". Te iubesc surioara. Adio ,Olivia.

- Și eu te iubesc frățioare. O sa am grija de tine de sus alături de mama și tata.Adio! spuse ea cu o voce stinsa.

Atunci am auzit bipaitul aparatelor .A murit! Nu, nu se poate! Ea nu poate sa moara asa, ea trebuia sa trăiască. Încep sa îmi curgă șiroaiele de lacrimi pe obraji. Doctori încercau sa o resusciteze dar ea este moarta la fel ca și inima mea care a murit odată cu ea. Tot ce făceau doctori era in zadar asa ca au deconectat-o de la aparate și au pus un cearceaf alb peste trupul ei. Maine urma înmormântarea Oliviei. Va fi toată lumea care a cunoscut-o pe Olivia, fata cu eșarfa verde și suflet de aur.

 Hey lume! Ultimul capitol din "Fata cu eșarfa verde" a sosit. Le mulțumesc celor care mi-au citit porcăria acesta de poveste și vreau sa va întreb dacă v-a plăcut poveste? Va pup. Pa!