Capitolul 4

161 8 0
                                    

* În poza Olivia.

- Andrew vreau sa iți spun ceva. spuse ea lăsând privirea în jos

- Și eu trebuie sa iți spun ceva, spun ridicându-i fata spre mine.

- Spune tu primul,insista ea.

- Bine vreau sa iți spun ca de prima data când te-am văzut la brutărie, am simțit ceva pentru tine și vreau sa iți spun ca nu în felul acela de prietena.

- Nu, nu te poți îndrăgosti de mine.

- De ce? Este ceva în neregula?

- Pentru ca dacă te vei îndrăgosti de mine o sa suferi mult și am ajuns sa țin prea mult la tine ca sa te vad trist. Eu sunt bolnava.

- Nu ai cum. Ești tânăra, frumoasă , deșteaptă și ai un viitor în fata. Ce boala ai?

- Am o tumoare pe creier avansata. Doctori nu îmi dau mult timp de trăit maxim doua luni mai am.

- Și nu poți sa te operezi?

- Dacă ma operez intru în moarte cerebrala și mor.

- Asta vroiai sa im spui?

- Asta este un sfert din ce vroiam sa iți spun. Promite-mi ce vei asculta tot ce am de zis și apoi dacă vrei poți sa pleci.

- Iți promit.

- Bine. Eu sunt sora ta mai mare .Sunt în ultimul an de facultate și sunt cu 4 ani mai mare decât tine. Pe părinții noștri ii chemau Marcus și Anastasia .Tatăl nostru a murit înainte sa te naști tu . A fost împuscat în cap în timp ce aplana un conflict la locul de munca. Mama a fost distrusa atunci și a suferit mult. În timpul nașteri tale mama a suferit o complicație și a murit. Înainte sa moara m-a pus sa promit ca voi avea grija de tine. După moartea mamei doctorul care a îngrijit-o ne-a dat în grija unui orfelinat. Erau niște condiții foarte proste ,copiii mai mari ii băteau pe cei mici și le luau mâncarea. Tu nu ai stat mai mult de doua zile în locul acela pentru ca te-au adoptat John și Aurora. Când am aflat ca ai fost adoptata am fugit de la orfelinat și te-am cautat. Te-am găsit pana la urma și am văzut ca părinții tai adoptivi te îndrăgeau foarte mult și aveai niște condiții foarte bune. Nu mai m-am întors înapoi la orfelinat, am stat pe străzi cerșind și dormind pe unde apucam dar pana într-o zi, o bătrâna i s-a făcut mila de mine și a avut grija de mine. În timpul liceului eram fata orfana și cerșetoare asa ma numeau colegi mei. Am învățat și am ajuns la facultatea de medicina. Când am aflat ca ai intrat la liceu m-am gândit sa iți fac o vizita. Erai băiatul popular și te-am văzut cum stăteai în timpul orei pe hol. Te facusei mare și frumos. Apoi au murit John și Aurora, erai distrus vroiam sa merg la tine și sa te consolez dar nu puteam sa apar din senin ar fi fost prea direct și ai fi suferit un soc, dar a apărut Sam și am fost bucuroasa de acest lucru pentru ca avea cine sa te consoleze. Te-am urmărit peste tot și am avut grija de tine cum a spus mama.

-De ce ai făcut asta de ce nu mi-ai spus tocmai acum și nu când ai avut ocazia? Nu ai mai fi trăit pe strada, i-as fi spus părinților și te-ar fi putut adopta.

-Credeam ca ești un îngâmfat dar când am vorbit atunci în cimitir am văzut altceva. Ești un băiat bun care i-a pasat de mine și a vrut sa îmi fie prieten. Acum am considerat ca trebuie sa ști adevărul deoarece nu mai am mult de trăit.

El lasă privirea în pământ și spune:

-Am aflat ca nu sunt singur pe lume și am o sora iar ea o sa moara în scurt timp iar eu nu pot sa fac nimic și ca sa fie treaba completa mai m-am îndrăgostit și de ea.

-Andrew inimi nu poți sa ii dictezi pe cine sa iubească sau nu.Nu ești supărat pe mine?

-Sunt doar furios dar înțeleg ca ai vrut doar sa ma protejezi.

-Nu vrei sa pleci?

-Nu de ce as vrea? Vreau sa îmi petrec timpul cu surioara mea.

-Andrew, s-a făcut târziu mâine trebuie sa merg la facultate și tu trebuie sa mergi asa ca mai bine te-ai duce acasă.

-Nu vrei sa facem seara filmelor?

-Nu Andrew, du-te acasă.

-Nu, ne distram în seara asta! Mai bine mergem în club. Îl sun și pe Sam si mergem.Ce zici?

-Sunt obosita!

O iau pe sus și o duc un dormitor. Deschid dulapul și vad hainele ei frumos împachetate și aranjate pe rafturi.Aleg o rochie verde cu decolteu în forma de inima. Era strânsa și mulata pe sâni și pe urma venea din mătase pana la jumătatea coapselor. Pe partea mulata avea niște pietricele sclipitoare.

-Uite, îmbrăcate cu asta și pantofi ți alegi tu.

-Andrew nu pot sa ies în rochia asta, este iarna.

- A da am uitat ia pardesiul negru și eșarfa ta verde. O sa iți stea foarte bine.

-Dar eu nu...

-Ba da vei merge și te vei distra. O sa vezi tu, o întrerup eu.

-Dar este prea scurta rochia asta.

-O sa fi sexy, spun făcându-i cu ochiul.

-Perversule!

-Sa stai pe lângă mine nu vreau ca vreun mascul în călduri sa sară pe surioara mea,spun eu ieșind din camera și lăsând-o sa se îmbrace.

După douăzeci de minute iese din dormitor îmbrăcata în rochia verde.Rochia ii pune în evidenta bustul bine conturat și ii evidențiază picioarele lungi de gazela.Își ia pardesiul negru și ieșim din apartament.O sa fie o seara pe cinste. 

Fata cu esarfa verdeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum