Always Together

Capitolul 7.

M-am trezit când alarma de la telefon a început să sune. Am ignorat-o.
M-am întors pe cealaltă parte, mi-am tras pătura peste cap.
S-a oprit.

Am aţipit din nou.

După 2 minute se porneşte din nou, răsunând mai tare, în toată camera.

-Ah! Te urăsc! Urăsc să ma trezesc de dimineaţă!

Am ţipat. Uneori mă gândesc dacă sunt normală.

Am oprit alarma ce suna în continuu.

M-am ridicat din pat şi m-am dus la baie. Am dat drumul la apă, şi m-am băgat în duş.

Am stat cam 10 minute, apoi am ieşit. Mi-am făcut rutina, apoi am mers să caut ceva haine în dulap.

Mi-am luat pe mine o fustă Vişinie, o bluză neagră cu mâneci trei sfert, ciorapi negri, şi o pereche de botine vişinii, iar la gât mi-am pus un lănţişor.

Părul blond mi l-am ondulat puţin.
Eu am părul creţ, dar îl prefer întins.

Am coborât jos, unde tata citea ziarul, iar mama făcea clătite.

-Neaţa.

-Bună dimineaţa dragă.

Mi-a spus mama. M-am uitat la tata aşteptând să zică ceva. Nu a spus nimic.

Austin a coborât şi el.

-Neaţa Tris! A spus şi m-a luat în braţe. Azi după ce vi de la şcoală vrei să mergem în parc?

-Ce nu fac eu pentru tine?

-Şi eu te iubesc.

Mi-am luat un măr din coş, mi-am pus geanta pe umăr şi am ieşit din casă.

În faţa casei era Luke. Mă aştepta în maşină.

-Neaţa. Mi-a spus el somnoros.

-Oh, dar cineva s-a trezit cu faţa la cearceaf, nu?

-Ceva de genul.

M-a sărutat pe buze, lung şi apăsat, apoi şi-a pus mână pe coapsa mea, pornind spre şcoală.

Drumul a fost liniştit, nu am vorbit mare lucru.

A parcat maşina în faţa şcolii. Ieşind, apoi a venit şi mi-a deschis şi mie uşa.

-Ce gentelman.

Am spus chicotind.

După ce am ieşit din maşină, ne-am împreunat degetele şi am pornit împreună spre intrarea şcolii.

Am mers la dulapul meu, mi-am luat carte pentru ora de matematică.
M-a sărutat apăsat pe buze apoi fiecare ne-am desparţit pe holurile şcolii. Fiind mai mare ca şi mine, el având deja 18 ani, are ore diferite.

Când am intrat în clasă, toată lumea se holba la mine.

M-am pus în ultima bancă, asteptând ca domnul Carter să intre.

....

-White!

M-am trezit şi m-am uitat buimacă în jur. Da, încă eram la ora de matematică, şi da, am adormit.

-Da?

-Care este răspunsul?

-Nu ştiu.

-Normal că nu ai de unde să ştii dacă ai adormit.

-De fapt, domnule, nu am de unde să ştiu, pentru că, de când a început liceul, nu am înţeles nimic din ceea ce mi-aţi predat. Şi, sincer, credeţi că numai la matematică ma gândesc eu?

Copii din clasă au înceut să râdă. El era nervos, foarte.

-Azi ai detenţie.

-Pf, de parcă mi-ar păsa.

Apoi s-a sunat. Am ieşit prima din clasă şi m-am dus la dulap.

-Măi, măi, măi. Uite pe cine avem aici. Un vierme.

În faţa mea stătea Kate. Nu mă miră.

Deja se crede superioară. Vedem noi.

Mă deranjează? Nicidecum.

Copii deja s-au adunat în jurul nostru.

-Oh, Kate, te-ai plictisit atât de tare de viaţa ta de rahat, încât te-ai hotărât să devii târfa liceului?
Te credeam mai presus de asta.
Până si Ashley a renunţat.

Lumea din jurul nostru scotea sunete gen 'oooo'.
Toată lumea ştia că suntem de nedespărţit.

-Ai grijă cum vorbeşti ratato.

-Aww, dar şi eu te urăsc. Ştii, sincer mă aşteptam la tine.
Tot timpul vroiai să fii mai presus decât toate. Şi ghici ce, ai ajuns la fundul clasamentului.
Doar pentru că te-ai culcat în ultimele 2 luni cu jumătate din băieţii din şcoală, nu înseamnă că ai ajuns mai bună, înseamnă că ai ajuns doar o cârpă. Şi mai largă.

Copii deja scoteau tot felul de sunete când îi dădeam replicile lui Kate.

-Deci, Kate, cine e ratata acum?

-Ajunge Tris! Las-o. E demnă de milă.

Ali a vorbit venind lângă mine însoţită de Luke şi Kevin.

Luke m-a luat de mână şi am ieşit în curtea şcolii.

-Ce bine mă simt! Am exclamat aproape strigând.

-Iubito, nu trebuie să ii faci asta.
Doar las-o.

-Luke, tu cumva îi iei apărarea?

-Nu! Nu, doar că, nu merită să te consumi pentru ea.

-Da, ai dreptate.

-Hai la ore.

M-a luat de mână, şi m-a condus până la clasa unde aveam următoarea oră.

-Să fii cuminte. M-a pupat pe frunte apoi a plecat.

***

După ce orele s-au terminat, am plecat acasă, am mers în parc cu Austin şi Max, a fost o zi plictisitoare.

Au mai trecut zilele, azi era joi. O altă zi plictisitoare la şcoală.

Când am intrat la prima oră, am văzut-o pe Kate. Zilele astea nu a mai spus nimic.

Kate era în a doua bancă. Mai era loc doar în ultima bancă, adică locul meu.
Când am trecut prin dreptul ei, am spus 'târfă' în aşa fel încât să audă, apoi mi-am ocupat locul.
Ceilalţi râdeau de ea. Era roşie la faţă. Iar eu, eu doar savuram momentul.

După ce s-a sunat, am mers spre cantină, iar când nu eram atentă, pentru că mă concentram pe telefon, m-am băgat în cineva.

Asta ar trebui să fie un moment cum este în filme, când fata îşi întâlneşte iubirea vieţii,sau ce?

Când mi-am ridicat privirea, erau un băiat, îl ştiam, era în ultimul an, îl cheamă Chris. E drăguţ. Ochi negri, parul brunet, înalt, musculos.

-Scuze. Am spus şi mi-am luat telefon de pe jos.

-Cred că iţi baţi joc de mine! Am spus oftând. Telefonul meu avea ecranul spart. Ce drăguţ.

-Um, hei, îmi pare rău. E vina mea, nu ma uitam pe unde merg.

-Ştii ce, nu face din asta mare scofală. E doar un telefon.
Iar eu, plec.

M-a prins de braţ, întorcându-mă cu faţa spre el.

-Am spus ceva greşit?

-Nu, acum, dă-mi drumul.

Am spus şi am ieşit din strâmtoarea lui, mergând spre cantină.

^^^^^^^