Jurnalul unei schizofrenice (volumul 2 din "Massmedia m-a înnebunit")

~Capitolul 1~

Petrecerea decurgea de minune. Mă simţeam bine la ziua fratelui meu, şi muzica era în toi, până când Tyler a intrat extrem de panicat si a închis muzica.

- Fraţilor, e urgent! Sunaţi la poliţie, ambulanţă, nu ştiu! Urgent!

- Ce ai păţit, Tyler?! am întrebat şi eu panicată, apucandu-l de umăr.

- Macy! a sărit de la etaj!

L-am privit în ochi şi am realizat ca nu glumeşte. Am văzut o ceaţă albă şi m-am prăbuşit. Vestea a fost un şoc pentru mine.

..............

În dimineaţa următoare, o rază aurie mi-a gadilat ochiul, făcându-mă sa mă trezesc din lesinul pe care l-am trăit seara din urmă. Lângă patul meu, pe scaune, stăteau mama, tata şi Tyler. Wow, nu a mai venit nimeni sa îmi verifice starea? Interesant.

I-am rugat pe părinţi sa mă lase singura cu Tyler, iar ei şi-au dat seama de ce.

- Tyler... Macy chiar... a murit? am întrebat eu.

- Păi, Laurie... uite ce zic ştirile.

Tyler s-a ridicat şi a deschis micul televizor suspendat din celălalt colţ al camerei. Era în mijlocul unei ştiri despre Macy.

"Macy Breuther a devenit o persoană publică în urma condiţiei psihice ce a adus-o în pragul unei tentative de sinucidere. Însă, un fapt curios este ca nu a fost înca găsit trupul fetei, iar poliţişti şi detectivi cercetează faţa locului, unde nu a fost descoperit niciun strop se sânge sau urme de impact. Martorii spun totuşi ca au văzut o silueta plonjand de la etajul 6 al blocului turn de faţă, însă nimeni nu a văzut sau auzit vreo cazatura pe asfalt. Poliţiştii-..."

- Ce crezi despre asta? m-a întrebat Tyler închizând televizorul cu o privire ganditoare.

- Cred ca... Macy e încă în viaţă.

- Cum sa fie încă în viaţă? Sa o luăm logic. O fată de 15 ani sare de la balcon de la etajul 6, în plin trafic si supravieţuieşte. Câtă logică are asta?

- Păi, nu i-au găsit corpul, deci nu a murit. Dacă murea îi găseau cadavrul pe stradă, la baza blocului.

- Aici ai dreptate... însă totuşi, ce ar fi putut sa facă? Sa cadă, şi cu picioarele strivite, se ridică şi fuge prin oraş fără sa o vadă nimeni? Din nou, nicio logică.

Am rămas fără cuvinte. Ultima afirmaţie a lui Tyler avea sens. Chiar nu avea cum sa supravieţuiască de la o cazatura aşa mare. Insa ceva tot s-a întâmplat, dacă nu i-au găsit corpul.

- Şi totuşi Tyler... de ce a sărit?

Mi-a aruncat o privire vinovată, însă a refuzat sa îmi răspundă. A scuturat capul si apoi mi-a zis:

- Păi, nu ştiu.

- Cum sa nu ştii? Tu ai fost cu ea de faţă când a sărit! I-ai zis ceva?

- ... Am întrebat-o dacă se distrează.

- Nu avea de ce sa sară doar din cauza asta.

- Păi, ce altceva? Nu i-am mai zis altceva, a spus el evitand sa mă privească în ochi.

- Minţi, Tyler. Îmi dau seama. Spune sincer! am strigat eu disperată.

- Bine, bine! Adevărul e ca... am întrebat-o dacă vrea sa fie cu mine, apoi a făcut o faţă ciudată şi a sărit, mi-a spus cu o privire supărată şi întunecată.

- Şi... de ce a sărit? Ea te plăcea foarte mult.

- E nebună, de aia a sărit! a strigat el sărind de pe scaun. Era nebună, de fapt...