The Psychologist | complete

Chapter 1

     Chapter 1 : Thank you.

Author's point of view

Să fii o adolescentă de 18 ani nu e ușor.  Ai o viață în mare parte perfectă, dar perfecțiunea nu există, iar pe moment nu îți dai seama. Serena Reed. Un nume drăguț, o fată drăguță.  Își petrecea mult din timp cu iubitul ei,  Andrew. El era totul pentru ea până în ziua a șaptea a lui mai. Aceea zi oribilă. Se certase cu mama ei pentru Andrew, se simțea singură așa că a decis să meargă la iubitul ei. A intrat în casa acestuia urcând scările către camera băiatului. Ce văzuse atunci o marcase, asta era sigur, dar nu voia să o arate, voia să fie puternică. Dar e greu să fi puternică după ce îți vezi iubitul într-o ipostază intimă cu persoana pe care o urăști cel mai mult, iar el știa asta. Serena a spus un simplu „S-a terminat" plecând.

După toate astea Serena începuse să nu mai fie ea. Nu mai învăța, nu mergea la liceu, nu mai vorbea cu mama sa.  Sandra Reed avea o relație specială cu fiica sa, de invidiat chiar, dar de la un timp totul se răcise, iar femeia simțise acest lucru. Îi era frică pentru viața Serenei. Venea târziu acasă, beată, poate chiar și drogată. Erau numai certuri, amândouă sunt orgolioase, iar doamna Reed nu știa cum să o liniștească și să o facă să vorbească pe Serena fără să ridice tonul, lucru care calcă foarte tare pe nervii tinerei. Divorțată, fără surori, dar cu o prietenă bună. Salvarea Sandrei, domna Brown, o femeie de patruzeci de ani, brunetă, foarte frumoasă cu o fiică la fel. Erau ca două picături de apă, iar Hilary, fica doamnei Brown, este prietena Serenei, așchia nu sare departe de trunchi. 

Într-o zi Sanda și Lily erau la o cafea. Vorbeau despre fetele lor, iar Sanda începuse să îi povestească cu lacrimi în ochi despre problemele cu șatena. Lily știa un psiholog, tânar, dar foarte priceput, i-a dat numărul Sandrei. Apoi și-au continuat masa.

                                                           ***

Cu o oarecare frică, Sandra sună la cabinetul tânărului psiholog. Vorbeasc timp de 15 minute, apoi iese din camera sa cu un zâmbet pe față mergând în camera fiicei sale.

- Serena! Spune veselă intrând în cameră. De mâine vei merge la un pshilogol.

- Mamă! Înțelege că nu sunt nebună! Doar am și eu o vârstă, atâta tot, nu merg la nici un moș sau babă să mă trimită la spitalul 9. Furia i se simțea în voce.

- Scumpo, nu te rog să mergi la psiholog pentru că ai fi nebună. Te trimit ca să vorbești cu cineva care te poate ajuta. Și nu este deloc bărân, are 24. Dar dacă nu vrei, bine.. Sandra știa că dacă va vorbi așa o s-o convingă.

- Hmm, bine am să merg, dar dacă nu îmi place nu mai merg la nici un psiholog! Doamna Reed zâmbea învigătoarea aprobând din cap.

Serena rămâne singură în cameră, gândindu-se. Totuși nu era așa de rău să vorbească cu cineva, dar speră să nu fie un tip enervant.  Era destul de târziu, fata își face un duș scurt apoi se bagă în pat. Mâine la ora zece trebuia să fie în cabinetul tânărului. Uhm, „tânăr" așa îl numea nici numele nu îl știa, o s-o întrebe pe mama sa dimineața.

        

                                                           ***

Serena point of view :

Îmi iau geanta și plec în grabă, iar întârzii, meru întârzii la orice! Cred că și când m-am născut am  întârziat. Sunt îmbrăcată destul de spot, jeanși gri, o cămașa în carouri pe care am pus-o în jeanși și balerini negri la fel ca și geanta.        Înainte să plec mama m-a informat că numele lui era Dylan Smith. Frumos nume, Dylan. M-am urcat la volanul BMV-ului alb și am plecat spre cabinet, sper doar să fie bine.  Nu după mult ajung și intru în clădirea imensă. O întreb pe domnișoara de la un fel de recepție unde este cabinetul doctorului Dylan Smith. Etajul 5, prima pe stângă. Iau liftul până la etajul indicat și bat ușor la ușa din lemn.