Iubire în lanțuri.

Capitolul 3.

    Am fost trasă de mână de Asino și am fost dusă în camera sa. Viața mea e de tot râsul.

    — Acum înțelegi de ce nu o să stau departe de tine. Spuse dându-mi drumul la mână.

   — Ce nu înțeleg eu e de ce naiba voi doi fiind de viță nobilă sunteți în stare să vă scoateți ochii pentru o servitoare, adică, voi sunteți orbi sau ce naiba? Mi-a zâmbit luându-mă în brațe.

   — Pentru mine nu ești o servitoare.

   — Tu nu înţelegi? Îl împing făcând doi paşi departe de el. Chiar nu înţelegi gravitatea situaţiei, nu? Se uită confuz, din nou. Hai să o luăm aşa, dacă eu aş avea o relaţie cu tine şi tot palatul ar afla, ştii cine ar avea de suferit? Eu! Doar eu! Eu o să fiu spânzurată sau o să fiu condamnată să stau toată viaţa într-o temniţă, înţelegi asta? Te rog să stai departe de mine! Nu sunt tentată să am bogăţii sau alte chestii legate de lumea voastră. Nu vreau nimic din toate astea, vreau să scap odată de sclavia asta! Ţip cedând lacrimilor ce-și făcură apariția pe faţa mea. Eu o să sufăr. Şoptesc pentru mine.

    Braţele sale m-au înconjurat cu totul ţinându-mă strâns la pieptul său.

    — Iartă-mă, nu vreau să se ajungă la asta, dar nu ai ce să-mi faci, îmi pare rău. Am clipit de două ori luându-mi capul de pe pieptul său, mi-am pus privirea pe ochii săi negri, sper că nu urmează să zică o prostie mai mare ca el. Nu vreau să suferi, își puse palma pe obrazul, dar eu deja m-am îndrăgostit de tine.

     Am crezut că picioarele-mi cedează, îmi imaginam deja cum corpul meu o să facă contact cu podeaua. E îndrăgostit de mine?

    — Te rog zi-mi că faci mişto de mine. Spun dându-mă în spate. Facem mişto unul de altul nu? Râd comic spre el. Asta facem da? Am înghiţit în sec văzându-l că vine spre mine, am crezut că o să mă sărute aşa că eram gata să-l lovesc, mi-a prins faţa în palmele sale lipindu-şi buzele de  fruntea mea.

    — Nu fac mişto de tine. Ce zic e adevărat. Îşi coborât privirea peste a mea. Îmi pare rău, dar eu deja sunt îndrăgostit de tine. Repetă aceeași frază.

    — Am un coșmar? Ciupește-mă! Îi zic serioasă. S-a uitat destul de urât la mine, mi-a prins bărbia ridicându-mi capul în sus.

   — Nu vrei să mă crezi?

   — Nu, nu vreau. Așa ceva este imposibil, nu se poate să fii serios. Stai! L-am împins departe de mine. Ai pus un pariu cu celălalt prinț ca să vă bateți joc de mine, nu? Râd spre el sperând că e așa cum zic eu. E imposibil să vorbească serios.

    — Nu, nu aș face așa ceva.

    — Ok, îmi pare rău că am sărit așa pe tine în seara aia, nu am știut cine ești bine, acum poți să te oprești, mi-am cerut scuze, așa ceva n-o să se mai repete, bine?

    — Doamne. Spuse vrând să vină din nou lângă mine.

    — Stai. Ridic palma oprindu-l. Te rog să stai unde ești.

    — De ce?

    — O Doamne. Ce fel de prinț mai ești și tu? Ești viitorul rege și tu n-ai habar de regulile castelului?

    — Da. Râse dar nu mă făcu să-l urmez.

    — Eu nu am voie să te ating, nu am voie să te privesc în ochi, nu am voie să fac absolut nimic din ce conține contactul fizic, iar tu mai sărutat, ceea ce e mult mai grav ca atinsul sau ceva de genul.

    — Exact. Mă întrerupse. Eu te-am sărutat nu tu, deci eu trebuie să fiu pedepsit, nu tu.

   — Nu contează că ai făcut-o tu sau eu, orice ar fi eu voi fi vinovată. Așa că te rog să înțelegi. I-am spus ieșind din camera sa dând nas în nas cu regina.