My rain,
chiar credeai că eu ți-am stricat proiectul? Sila şi ura din privirea ta m-au făcut să izbucnesc în plâns, dar ţie nici nu ţi-a păsat. De fapt, nimănui nu îi păsa. Uneori cred că sunt invizibilă; nimeni nu îmi vorbește, nimeni nu se gândește la mine, nimănui nu îi pasă de sentimentele mele. Poate sunt doar creația din mintea bolnavă a cuiva.
M-am despărțit de tine printr-un mesaj, pe o rețea de socializare. Ce penibil. Sunt o lașă. Însă, tu nu ai mai intrat de-o lună pentru a vorbi cu mine. Nici măcar nu ai habar de mesaj. Oricum, înțeleg, nici eu nu mi-aş vorbi. Adică, cine ar face-o?
Am auzit că ai rămas singur cu ea, după ore. Asta m-a distrus. Da, sunt geloasă. Geloasă pentru că ea ți-a captat întreaga atenție, și nu mai observi piesele decorative ca mine.
Eu sunt doar o ființă pierdută printre măşti, o ființă tristă, dar care încearcă să se țină pe picioare pentru părinții săi. Una dintre cele câteva persoane pe care le urăşti.
În încheiere, vreau doar să știi că vei rămâne mereu capitolul meu preferat din povestea noastră.
Cu durere,
Persoana care
a fost rănită.
________________________________
N/A: Mdah, aștept toate criticile. Sper să nu primesc un premiu pentru cea mai mare porcărie de pe Wattpad.
CITEȘTI
My rain
Short Story"Pentru că tu eşti ploaia mea, dar cauzezi furtuni în ochii mei." Viața ei se destramă. Ea tace. El o ignoră. Ea scrie. Mama ei moare. Pe ea o macină singurătatea. Ea strigă. Nimănui nu îi pasă. 31.08 - 184 în proză scurtă
