My rain,
când eram la școală și am primit mesajul de la tata, am murit pe dinăuntru. Sufletul meu era și încă este devastat.
Mama nu mai e în carne și oase lângă mine.
Acum e doar un suflet pierdut în Univers. Nu vreau să mă gândesc cum o să fie viața mea fără ființa care m-a născut, m-a crescut și m-a iubit.
Lacrimile îmi învăluiau fața în acel moment. M-am sprijinit de un dulap și m-am lăsat pradă plânsului. Atunci ai apărut tu, m-ai întrebat ce am pățit. Până la urmă m-ai dus la mama, la spital.
Corpul ei zăcea mort, fără un pic de viață. Cred că a fost cea mai dureroasă imagine văzută vreodată.
Cu durere,
eu.
______________
N/A: wow, am postattttt
CITEȘTI
My rain
Short Story"Pentru că tu eşti ploaia mea, dar cauzezi furtuni în ochii mei." Viața ei se destramă. Ea tace. El o ignoră. Ea scrie. Mama ei moare. Pe ea o macină singurătatea. Ea strigă. Nimănui nu îi pasă. 31.08 - 184 în proză scurtă
