Spionii iubirii

8

*persp lui Milady* 

Padurea parea imensa. Mergeam singura cu castile in urechi,ascultam la maxim ,,Wake me up'' de la Avicii. De ce? Pentru ca de cand am avut acel vis, am ciudata senzatie de a-mi gasi rapitorul. Asta am simtit si cand am plecat de dimineata de langa Zack si i-am lasat un bilet cu,, Am iesit la alergat''

Sper ca il voi gasi, inca imi rasuna in urechi cuvintele ,,Esti frumoasa,, de-abea soptite. 

-Esti frumoasa! 

M-am intors cat de repede am putut. Puteam sa jur ca cineva strigase asta, si aveam dreptate. In spatele meu statea un brunet inalt, cu ochii ciocolatii. Avea in jur de 20-21 de ani. 

-Cine esti? 

-Visul tau. 

Apoi pur si simplu a plecat. Defapt a inceput sa alerge. Castile mele deja atarnau pe jos,incercand sa-l prind din urma.Dupa jumatate de ora de alergat, am renuntat. Nu puteam sa-l gasesc. Iar acum chiar ma simteam bine, nu-l mintisem pe Zack,chiar alergasem.

Am ajuns acasa repede si mi-am dat seama ca padurea nu era chiar asa departe. Usa de la intrare era deschisa. Am intrat incet, observand ca toti erau adunati pe canapea si il ascultau linstiti pe...brunetul din padure. 

-Ce se intampla? i-am intrebat cu posibilitatea de a parea nepoliticoasa.

-Milady...Ia un loc. ma indemna Karay.

M-am asezat langa Zack, acesta soptindu-mi incet: ,,Cum a fost la alergat?'' si lasandu-mi un mic pupic pe obraz. Brunetul tusi fals.

-Acum ca toata lumea este prezenta,ma aflu aici pentru a va comunica ceva. Fac si eu parte din agentia Imperial, insa de ceva mai mult timp. Chiar nu pot sa-mi dau seama cum v-au trimis pe voi, nu ma intelegeti gresit, pentru agentia noastra sunteti niste incepatoare, tocmai in aceasta misiune.  Daca sunteti toti destul atenti, imi permiteti sa ma prezint? 

Usa se deschise si se inchise cu o forta inexplicabila. Un blond intra si el in casa,iar baietii se ridicara protectiv. Surprinzandu-i, cele 3 fete il sufocara cu imbratisari pe Xavier.

-Da,fetelor. Si mie mi-a fost dor de voi. Buna,Karay.

Blonda zambi incet,uitandu-se la Jacob ce statea in spatele ei si ridica din umeri spre Xavier. 

-El cine e? spuse blondul aratand spre misteriosul din sufragerie.

-Nu m-a lasat nimeni sa termin. Sunt Logan DeServantes.

Toti ochii fura atintiti spre Constance,care se uita mirata la brunetul din fata ei,care,mai nou,era si fratele ei.

-Nu am niciun frate! tipa satena,mirata de reactia ei.

-De asta am si venit. Tatal tau....a avut 2 sotii,din care amandoua erau in acelasi avion. Si parintii mei au murit in acelasi accident. Mamele noastre stiau una de alta,ba chiar erau prietene, sa zicem ca aveau o relatie neconventionala, dar mama ta nu stia ca eu exist,iar mama mea nu stia ca tu esti fiica ei.

-Stii...as vrea sa te pot crede dar nu vreau! Nu pot sa cred ca tata a fost un usuratic care umbla cu 2 femei sau ca toate amintirile cu ei in care sunt fericiti sunt false. 

-Nici nu vreau sa crezi asta. 

-Dar tu asta imi spui! 

Constance iesi in fuga din casa,urmata de Marcus si restul gastii. Pana si Zack plecase dupa ea, iar acum eram singura cu brunetul din padure...mai nou Logan.

-De ce m-ai rapit? 

Nu ma asteptam ca vocea mea sa sune atat de acuzatoare,dar Logan doar se uita la mine,admirandu-ma din cap pana in picioare.

-Ti-am mai zis de doua ori...esti frumoasa.

-Asta nu e un motiv sa ma rapesti. Si in plus,cine te crezi? Vi aici si ii spui prietenei mele cele mai bune ca tatal ei avea nevoie de mai multe femei si ii distrugi complet imaginea despre parintii ei? Si de ce tocmai acum? Nu puteai sa vi atunci cand au murit,ca sa-i faci socul si mai mare? 

-Milady, nu intelegi. Nu stiam toate astea pana acum 1 luna,iar primul lucru care mi-a venit in cap a fost sa-mi caut sora.

-De unde stii cum ma cheama? 

Usa s-a deschis din nou,pe ea intrand Constance si Marcus,apoi Zack,care se mira cand ma vazu ca stateam destul de aproape de Logan. 

-Sunt gata! rasuna vocea lui Constance in camera. Vreau sa aflu adevarul.

Dupa mai mult de 2 ore de povestit, Constance incepu sa se impace cu ideea,lucru cam dubios,avand in vedere ca ea, de obicei, nu se lasa greu. 

*persp autorului* 

Constance pasi apasat in camera, indreptandu-se spre Marcus. Ii sopti ceva la ureche, Marcus o lua de mana si disparura in lumina puternica a soarelui. Karay vorbea de zor cu Xavier, fapt ce il nelinistea pe Jacob,dar toate dubiile lui disparura cand fata i-l prezenta ca fiind ,,iubitul'' ei. Atmosfera tensionata se simtea cel mai mult intre Logan si Zack,.

-Poti te rog sa o mai lasi in pace? 

-De ce as face asta? 

-Pentru ca sunt iubitul ei si iti spun asta. Si in plus,lucrez in spionaj.

-Nu prea ai fost atent,nu? Lucrez la Imperial de cand aveam 12 ani. 

Milady se uita la ei cu o anume admiratie. Ceva din Logan o nelinistea,dar in acelasi timp o si atragea. In schimb, Zack era iubitul perfect si il iubea. Oare il iubea? Da, il iubea. Era a lui. Dar totusi nu i-ar strica o mica pauza. 

Satula de atata gandit, bruneta o lua pe Karay de mana si pleca cu ea in parc. Avea nevoie de o prietena.

-Mi, esti ok? 

-Ti se pare ca sunt? Mai stii cand v-am speriat,atunci? 

-Cand ai disparut in mijlocul noptii ca sa te trezesti intr-o padure? Da, sa nu mai faci asta niciodata. Si daca il gasesc pe rapitorul tau,indiferent cine e,chiar daca este cel pe care il iubesc cel mai mult, il omor cu mana mea.

Lui Milady ii scapa un tremur. O parte din ea vroia sa-i spuna blondei adevarul,dar cealalata parte ersa inca speriata de spusele fetei si doarea sa-l protejeze pe Logan.

-Ce e cu mine? sopti incet bruneta, ca apoi sa adauge: Cum ii zic lui Zack ca vreau sa iau o pauza?

Karay facu ochii mari,mirandu-se.

-Dar sunteti cuplul perfect. De ce? 

-E decizia ei,Karay. Las-o in pace. se auzi glasul satenei din spate.

Constance alerga spre ele si le oferi o imbratisare calduroasa. 

-De ce e totul atat de complicat? ofta aceasta.

-Practic, viata ar fi prea plictisitoare daca nu ar fi cuvantul ,,complicat'' in ea. raspunse Milady,atintindu-si privirea spre un pom inalt din parc.

Constance ii sopti pe neobservate brunetei la ureche: ,,Logan e motivul''

Milady se cutremura,ca apoi sa afirme printr-o miscare a capului. Isi inalta iar privirea spre cerul fara nori,o lacrima ii scapa pe obraz,dar o sterse repede,astfel incat nimeni sa nu observe. Era ea,Milady, era o luptatoare.